RECENZIE - Cautand-o pe Alaska de John Green

Miles Halter, un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre in ultimele lor clipe de viata – pleaca la scoala cu internat Culver Creek in cautarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut“.

Acest Necunoscut se dovedeste mai tulburator decat si-ar fi imaginat vreodata cand in noul sau cerc de prieteni isi face intrarea seducatoarea Alaska Young. Inteligenta, amuzanta, imprevizibila, Alaska il atrage intr-o lume misterioasa de lumini si umbre, ce sta sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Marquez: „Cum o sa mai ies eu din labirintul asta?“ Nimic nu va mai fi la fel...

RECENZIE:

M-am apucat sa citesc cartea asta cand m-am pus in pat, sa dorm, si am vazut ca n-am nicio sansa (sa adorm), asa ca am citit si citit... si daca inca sunt aici, treaza, la 4:14 cred c-am terminat-o. 

Fiind o carte de John Green cred ca deja v-ati dat seama ca n-o sa-mi iasa o recenzie lunga si coerenta, si ca orice as incerca sa spun n-ar reusi sa inglobeze toate emotiile si gandurile ce-mi umbla acum prin minte. Dar da, pot sa spun c-a fost o carte foarte Green si ca am regasit acel stil ce m-a facut sa iubesc TFIOS, care m-a lasat acum, ca si acum, cu un ghem de emotii si cu intrebari.

Ca sa nu uit: aveti grija pentru ca in Cautand-o pe Alaska exista un limbaj mai vulgar, doar putin, si sex, desi nu e explicit sau ceva. Dar doar ca sa stiti. *si daca nu ma insel scrie si pe spatele copertii ca e 14+* Insa acest aspect, pentru mine, n-a stricat romanul si nici stilul autorului. Da, poate nu mai e asa poetic ca-n TFIOS, ci e mult mai clar, real si uneori dur, te scutura si iti scoate ochii cu anumite lucruri, te face sa razi, sa tipi, sa te enervezi si iti iesi din fire. (odata cu personajele)

Nu va spun ce se intampla in ea, pentru ca urasc spoilerele, si nu vreau ca voi (asa cum eu am patit!) sa va treziti cu un spoiler aruncat in fata, daca nu vreti. John Green a creat, din nou, un roman cu adolescenti, despre adolescenti, scris intr-un mod foarte adolescent, dar care printre tigari, sex, alcool si o indiferenta dozata iti arata si cum e viata. Si cum trebuie traita. Iti face cunostinta cu niste personaje unice, simpliste in aparenta, dar complexe, de care te atasezi imediat si cu cat citesti, cu atat ajungi sa stai cu ei la camin, si nu in patul tau cald, de acasa.

Cautand-o pe Alaska poate fi vazuta ca un roman ce prezinta, printre multe altele, ceea ce spune titlul, dar si o cautare de sine. Pentru ca fiecare trebuie sa se gaseasca si regaseasca, si avem nevoie de cineva care sa ne ghideze. Sincer, Alaska e cel mai enigmatic personaj ce l-am intalnit pana acum, din toate cartile citite de mine, si cel mai complex. N-am reusit nici eu, si nici personajele s-o intelegem complet sau sa stim totul despre ea, dar ce-am reusit sa intelegem ne-a dus cu gandul la o tornada pusa intr-un pahar.

Iar cartea asta, la fel ca si Alaska e o tornada intr-un pahar. Daca stiti ca-i faceti fata si vreti o plimbare de genul, atunci cititi-o! Pentru ca merita si e una din putinele carti care desi e scurta cuprinde multe si trebuie citita ca sa fie inteleasa.

5/5