joi, 25 iulie 2013

Menajeria lui Jamrach de Carol Birch


Londra, 1857. La docuri, in valmasagul de mirodenii indiene, statuete chinezesti, diavoli tasmanieni si alte creaturi nemaivazute, un baietel este atacat de un tigru. Pentru curaj, micul Jaffy Brown se alege cu o slujba la menajeria lui Jamrach, negustor de curiozitati.

Cand prietenul lui, Tim, se imbarca pe o baleniera si porneste in cautarea maretului dragon din Marile Sudului, Jaffy il urmeaza - lasand-o in urma pe Ishbel, fata cu bucle blonde si pantofi rosii. La inceput, calatoria e o sursa de temeri sublime si de fericiri naprasnice. Apoi se dezlantuie iadul. Oamenii aduc pe vas ,,piaza rea“. Superstitiile marinaresti prind viata. Cat de monstruos poate fi sa supravietuiesti?



Parere: M-asteptam la o carte plina de aventuri, umor, suspans si tinuturi nemaivazute. Dar inainte sa pornim in aventura pe mare autoarea ne arata viata lui Jaf, de la inceput si cum a evoluat ea, pana la intalnirea cu tigrul, acea pisica mare, si dupa ea. 

De-a lungul cartii am avut impresia ca autorul e un barbat, pentru ca limbajul e unul fara perdea, direct, plin de nuante, uneori impingand limitele pana in vazduh, dar nu, e femeie. Ceea ce mi se pare surprinzator, pentru ca a reusit sa creeze niste personaje veridice, complexe, un decor extraordinar si o aventura pe masura. Pentru ca ceea ce se dovedeste a fi o calatorie pe mare si o vanatoare de balene, se transforma usor in gasirea unui „animal” stravechi si a blestemului ce vine cu el. Acum eu nu zic ca animalul asta n-a avut nicio vina in ceea ce s-a intamplat pe drum, inapoi, dar si oamenii au contribuit. 

O poveste ce parea la inceput colorata si vie, plina de mirodenii si animale ciudate, pasari, vise si dorinte, oameni de treaba sau mai putin draguti, ce porneste de la Menajerie, unde drumurile personajelor se intrepatrund, si se transforma intr-un amestec de teama, apa de mare, sange, dorinta de supravietuire. A doua parte a cartii contrasteaza puternic cu prima si toate acele tonuri calde se schimba in unele reci, dure, sangeroase, care te fac sa te intrebi tu ce-ai fi facut daca erai printre ei? Ai fi supravietuit acelui infern? 

Sincer, mie cartea asta mi-a dat multe de gandit, si mi-a amintit c-am mai avut acelasi sentiment dupa ce-am terminat de citit Imparatul mustelor. Doar ca in Menajeria lui Jamrach totul e mai matur, mai dur, mai complex, mai nebunesc si dupa toate acele intamplari te intrebi va mai ramane vreunul? Cine va urma? Daca acel animal nu aparea s-ar fi terminat cu bine sau altceva ar fi zdruncinat calatoria si ar fi curmat atatea vieti? 

E o carte pe care o recomand si nu o recomand, pentru ca trebuie sa-ti placa oarecum genul asta de lecturi, sangeroase si care iti arata ca orice om pentru supravietuire ar face orice, chiar sa incalce legile morale si sa se intoarca catre fiara. Dar daca treceti peste acest aspect e o lectura captivanta si foarte bine scrisa.


4/5

0 comentarii: