După mai bine de zece ani, Sadie se întoarce la Londra, împreună cu fiica ei, Robin. Va trebui să locuiască în sinistra casă a copilăriei, să-și dea fiica la școala exclusivistă care nu-i trezește amintiri plăcute și să-și reia activitatea de avocat.
La școală, sunt întâmpinate cu ostilitate, iar eliberarea pe neașteptate a unui loc pentru Robin are în spate o poveste sumbră și neclară. Primul dosar penal la care Sadie urmează să lucreze o tulbură sub aspectul adevărului și al moralității. Pe măsură ce lucrurile încep să se aranjeze la suprafață, când Sadie și Robin simt că au ajuns pe linia de plutire, zvonuri, semne și sentimente ciudate ies la iveală, iar neliniștea crește până la teroare.
RECENZIE:
Cred că cel mai mult la cartea asta mi-au plăcut personajele, căci indiferent că m-a prins sau nu întotdeauna ce se întâmpla, am vrut să citesc până la capăt ca să văd cum se sfârșește pentru fiecare din ele.
Nu pot să zic că thrillerele cu tentă domestică sunt preferatele mele, însă-mi place să văd cum diferiți autori jonglează cu diverse teme sau idei, iar mamele cu copii par să fie întotdeauna ceva intrigant - fie că-i vorba de-o competiție, școală, o simplă strângere de fonduri sau cu ce se mai ocupă ele. Și nu zic că-n realitate chestiile astea nu-s tensionate sau creatoare de nervi, însă "Minciuni mortale" e un fel de ce-ar fi dacă s-ar merge doar un pic mai (sau prea) departe.
Și chiar a fost o poveste plină de suspans, acțiune, multe dezvăluiri și întorsături de situație, o mulțime de personaje bine scrise și diferite, ce m-a ținut prinsă de pagini aproape tot timpul. Și zic aproape, fiindcă au fost momente în care m-a pierdut un pic sau m-a făcut să-mi pese mai puțin; de exemplu în momentele când Sadie discuta cu ceilalți legat de muncă și de cazul ei. Adică da, a fost interesantă și partea aia, însă eu de obicei nu mă dau în vânt după avocați sau orice ține de domeniul ăsta. Deci dacă vă interesează poate o să vă placă mai mult. Însă chit că nu mi-a păsat de jobul ei, a fost intrigant cazul și modul în care a fost prezentat și discutat.
De obicei nu recomand cărți thriller tuturor, însă asta chiar cred că poate fi citită de mai mulți, căci e mai mult vorba de părinți, școală, drame de familie, oameni ce vor să facă un bine, dar n-aleg fix calea care trebuie, însă scopul scuză mijloacele, nu? Și cum copii sunt prinși la mijloc și de cele mai multe ori trebuie să suporte toate consecințele și emoțiile, bucuria, frustrarea și tot ce mai aruncat pe ei și înspre ei. Cred că fiecare din noi am lua ceva din ea și am interpreta-o într-un alt mod, ca părinte, copil, viitor părinte, fost copil sau poate doar ca om sau ca cititor ce e cel puțin familiar cu ceva asemănător ori doar vrea să vadă cum ar fi să fi implicat într-o astfel de poveste sau măcar să fi destul de aproape cât să nu ratezi nimic.
Cât despre "ar fi asta posibil să se întâmple vreodată?" nu știu ce să zic. Personal aș zice că da, deoarece mulți țin enorm la aparențe, la topuri și fiind cu ochii pe rezultat nu prea mai iau în calcul și ce trebuie să facă... decât doar când e prea târziu. Sau nici atunci.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu