Descriere:
De-acum, naveta între America prezentului și Persia antică a devenit rutină pentru Mora, profesoara de dicție ajunsă, dintr-o întâmplare, soția regelui Xerxes.
Asta până când o cădere de tensiune în laboratorul lui Alex dă peste cap mașina timpului și o trimite în Louisiana de dinaintea Războiului Civil. Acolo, Mora găsește o lume veselă și colorată, o familie care ascunde un secret înexplicabil, dar și posibilitatea unei noi iubiri.
Există vreo conexiune între toate acestea? Sunt simple coincidențe, erori de sistem sau felul Universului de a pune lucrurile în ordine?
„Dacă și când îi este menit să lovească, fulgerul o va face. Nu putem decide noi când, cum, sau unde. Se spune că niciodată nu lovește de două ori în același loc. Poate că nu-i adevărat; dar poate că e. Există o singură cale de a afla: trăind.”
RECENZIE:
Mai știți când vă spuneam c-am citit primul volum foarte repede și că mi s-a părut foarte scurt? Mda, ei bine, avem o problemă. Căci Eroare a părut și mai mic, deși n-are puține pagini și a fost plin de tot ce mi-a dorit, și ce-a avut Laura mai bun și a dorit să bage. Nu că n-a îndesat în cartea asta atâtea personaje și intrigi și suspans și momente amuzante și replici ce-ți taie răsuflarea și alegeri greu de făcut, că mă mir cum nu s-a rupt cotorul. Chiar deloc!
Presimt că va fi o recenzie scurtă și nu pentru că n-aș avea ce să vă zic, ci pentru că vreau să fiu egoistă și-n același timp să țin cu voi. E bine dacă ați citi romanul ăsta (după ce l-ați mâncat pe primul, normal) fără să știți prea multe și, mai ales, fără să aveți o părere în minte. A altcuiva. Ideile voastre și presimțirile și teoriile le puteți păstra; și va fi chiar interesant și poate amuzant sau trist să vedeți dacă aveți dreptate sau când vă va cădea falca la următoarea întorsătură de situație. Laura Nureldin e tare blândă cu personajele și cititorii ei. *cough* Dar ne place, ne place! Nu mă plâng!
N-aș spune că Eroare mi-a plăcut mai mult ca primul volum, doar că l-am devorat mai ușor și l-am iubit mai repede, fiind deja obișnuită cu scriitura și știind la ce să m-aștept din punct de vedere al personajelor, dialogului, intrigilor și a lucrurilor ce pot fi câștigate, pierdute sau dorite de cei din carte. Și eu tot vreau o mașină a timpului, dar aștept. Poate vine de Crăciun. Revenind! Eroare e ca o continuare a primului volum, însă, în același timp, și o poveste de sine stătătoare, căci e altă lume și uneori chiar uiți că Xerxes e pe undeva și așteaptă ca Mora să se întoarcă. Devii așa de prins de ținut, de oameni, de felul cum vorbesc și cum se mișcă, de arome, de caracterele ce nu sunt nici bune, nici rele, ci doar umane. Și la fel ca Mora nu știi unde e mai frumos și unde ți-e mai bine: aici sau înapoi în Persia Antică. Iar la un moment dat e așa greu să decizi. De ce nu le poți avea pe amândouă? Locurile, zic, la bărbați și iubiri nu mă bag. O las pe Mora să aleagă.
Ah, și putem vorbi de limbaj? M...oaamă! În timp ce citeam mai că mi s-a făcut foame și nu c-ar fi plin de mâncare delicioasă și zboară platourile aburinde pe pagini, doar că totul e așa colorat și viu și îți țiuie urechile și ochii îți licăre și trupul se mișcă singur sub efectul unui sunet ce vine de nicăieri și de peste tot. E, aproape, magic. Iar faptul că m-așteptam și nu m-așteptam la asta a fost și mai bine. Simțeam că romanul ăsta îmi va plăcea, dar nici așa! Oh, și secretul. De când am citit descrierea deja voiam să știu care e și cu fiecare capitol și pagină citită eram: "spune-mi secretul! care-i secretul? secretul!". Și poate vă sună cunoscut, dacă ați văzut sau vedeți Uimitoarea lume a lui Gumball. *a fost un episod cu un secret :))* Numai că eu n-am făcut aproape tot ce-a fost posibil și imposibil să aflu secretul, ci doar am citit. Repede.
Probabil ar mai fi multe de spus și câte n-oi fi lăsat pe dinafară, și-mi voi aminti fix după ce închei, dar nu vreau să vă obosesc. Vă las să vă păstrați pentru carte, pentru Xerxes (vedeți ce, cum, când și unde s-a mai schimbat și dacă observați vreo diferență comparativ cu primul volum), pentru Mora (care a fost mai cumpătată și și mai zăpăcită), dar și pentru ținutul "magic" și familia cu secrete. Sună rău știu, ce chinuiți veți fi! Și ca să fie mai bine, poate, recomandați cartea, sau seria, și altora. Întotdeauna e bună suferința în grup. :))
P.S.: aparent am mințit când am zis că recenzia va fi scurtă. scuze!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu