RECENZIE - Minunea de R.J. Palacio

August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se naşte cu o teribilă diformitate facială. Pentru a-l proteja de privirile şi vorbele răutăcioase ale oamenilor, părinţii săi îl educă acasă, dar într-o zi hotărăsc că a venit vremea ca Auggie să meargă la şcoală.

Minunea este o poveste emoţionantă despre curaj şi bunătate, despre integrare şi acceptare, scrisă cu sensibilitate şi umor. „Nu judeca după aparenţe" pare să fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură este dată de replica vulpiţei din Micul prinţ: „Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi." 

Recenzie:

Zau, ca nu stiu cum sa vorbesc despre cartea asta. Dupa ce-am terminat-o, am asezat-o pe birou, langa mine, si ma uitam la ea. Imi venea sa o iau in brate si sa nu-i mai dau drumul. Si ma gandeam "ar trebui sa-i fac o recenzie, ca sa o citeasca si altii, si sa o iubeasca la fel de mult ca mine. doar e geniala.", insa in acelasi timp "dar nu stiu ce sa zic. daca le spun ca m-a lasat cu o senzatie calda pe interior si cu sufletul pufos, oare or sa inteleaga la ce ma refer?". 

Asa ca ma simt confuza. Cred ca aceasta e una din cartile care trebuiesc citite ca sa fie intelese. Oricat as incerca eu, nu pot sa va transmit, prin vorbe, ce-ti face cartea asta. Nu pot sa va arat ce fel de om e August, si ce suflet are. N-as putea sa va spun cat de nervoasa si iritata m-am simtit cand oamenii erau rai si orbiti de ideile preconcepute, atunci cand se temeau de Auggie. Cum sa te temi de el? Cui ii pasa ca are o problema si e diferit? Toti suntem diferiti, doar ca unii, sau majoritatea, se cred perfecti. Si ranesc, prin fapte, dar mai ales prin cuvinte. Ranesc un suflet cald si prietenos, care a avut ghinionul ca viata sa-l faca special. 

August, e ca un cadou. Sau ca o carte ce are copertile ravasite, nimeni nu se uita la el, nu se uita bine, si pierd asa mult. Pentru ca-n sufletul lui e de o mie de ori mai bun, mai cald, mai uman, decat ei. Oamenii nu-s frumosi datorita chipului, ochilor, hainelor ce le poarta, de la cum isi fac parul sau mai stiu eu; oamenii sunt frumosi cand zambesc sincer, cand iubesc, cand sunt prietenosi, cand sunt umani. Cum poti sa fii rau cu cineva care nu te-a ranit niciodata si e speriat. De tine, de viata si de faptul ca tu, ca un ne-om, l-ai rani sau l-ai face sa se simta ca un nimic, sau mai rau.

As vrea ca toata lumea sa citeasca aceasta carte si sa-l cunoasca pe August. Auggie e special si sincer, mi-as dori un prieten ca el. Nu mi-ar pasa de cum arata, ci mi-ar pasa sa-l stiu fericit, sa-l ajut si sa petrecem timp impreuna. Cred ca l-as imbratisa tot timpul si as zambi, pentru ca as stii, ca am o comoara langa mine. Va rog, cititi Minunea si faceti cunostinta cu Auggie, cu viata lui, aruncati o privire si-n vietile celorlalte personaje si mai ales observati cum il vad ei pe August. Cum trec de la prima impresie la cea de-a doua.

Eu, mereu, si orice as citi de acum incolo stiu ca o sa iubesc aceasta carte, si ca va fi mereu in sufletul meu. Pentru ca e vie, plina de emotii, iar Auggie e un om minunat, cu adevarat un Om. 

5/5

P.S i-am dat 5/5 pentru ca asa-i ratingul, insa astfel de carti nu pot fi limitate la cifre. Ele se simt.