RECENZIE - Niciodată împreună? de J.A. Redmerski

Camryn Bennett, o tânără în vârstă de douăzeci de ani, crede că ştie exact în ce direcţie se îndreaptă viaţa ei. Însă după o noapte de pomină la cel mai extravagant club din Raleigh, North Carolina, şochează pe toată lumea – inclusiv pe sine – când se hotărăşte să renunţe la singura viaţă pe care a cunoscut-o vreodată şi să ia totul de la început. Având la ea doar poşeta şi telefonul mobil, Camryn se urcă într-un autobuz Greyhoud, gata să se găsească pe sine însăşi. În schimb, îl găseşte pe Andrew Parrish.

Sexy şi provocator, Andrew o face să simtă dragostea şi pasiunea în feluri pe care Camryn nu şi le ar fi imaginat niciodată. Însă bărbatul din viaţa ei ascunde un secret. Îi va apropia acesta definitiv sau îi va distruge ireversibil?

Recenzie:

E greu sa vorbesc despre cartea asta, din doua motive. Primul ar fi ca, deja synopsisul da prea multe detalii din firul povestii, si daca mai deschid si eu gura voi nu mai aveti ce sa descoperiti; si al doilea motiv ar fi ca e greu. E un roman incarcat de emotii si de trairi, si nu poti sa le rezumi, pentru ca ar iesi fals. Ca sa intelegi o carte ca aceasta trebuie sa o citesti, sa cunosti personajele, sa le intelegi, si sa te pui in locul lor. 

Poate sa para romanul tipic pentru adolescenti, pentru ca da avem o tanara ce porneste intr-o calatorie si da peste un tip hot, si se indragostesc. Suna extrem de cunoscut si cliseic, nu? Ei bine, personajele si tot ce se intampla te fac sa-ti schimbi parerea, cartea nu-i cliseica, e originala, e reala si foarte palpabila. Cred ca multi uneori avem momente in care nu stim ce vrem, in care ceea ce avem nu ne mai place sau parca nu ne mai incapem in piele. Pentru mine a fost usor sa empatizez cu personajele, pentru ca multe probleme ale lor si intrebari m-au macinat si pe mine, si uneori, inca-mi mai bazaie in cap. 

Atat Cam cat si Andrew sunt doua personaje, persoane, bine conturate, mi s-au parut individuali, n-am simtit clisee, de nicio parte, mi-au placut caracterele lor, schimburile de replici, faptul ca nu s-au aruncat imediat intr-o relatie, fara sa se fi gandit bine inainte. Sincer, aspectul asta eu il intalnesc foarte rar in carti si ma enerveaza, pentru ca nu pare real. Aceasta poveste a parut reala, si personajele la fel. Totul in aceasta calatorie si dupa ea, pentru mine a parut real. Si asta e un lucru important, zic eu. 

Singurul lucru care m-a deranjat la cartea asta, si m-a facut sa o incep de trei ori, pana sa pot intra calumea in ea, a fost stilul autoarei. Sunt unele momente in care imi venea sa arunc cartea pe geam din cauza limbajului, si nu din cauza actiunii sau a personajelor. Pentru ca ori nu-mi transmitea nimic, ori era prea vulgar, ori imi dadea pur si simplu o stare de iritare de la nimic. Recunosc, uneori scriitura s-a potrivit, dar de cele mai multe ori m-a scos din minti. Si oricat de geniala ar fi o carte, daca felul in care e scrisa nu te atrage, atunci e ca un fel de lupta nesfarsita, plus ca nici romanul nu-i foarte scurt. 

Poate ca voi nu o sa aveti problema asta cu stilul autoarei, poate ca a fost doar la mine, insa daca reusiti cumva sa ingnorati anumite formulari, daca va enerveaza, atunci cartea merita. Cititi-o pentru personaje si pentru actiune, pentru gandurile lor si pentru acele intrebari pe care ni le-am pus sau ni le punem, si acum. Nu-i un roman usor si de vara, asa ca ramanem si cu ceva dupa ce-l terminam. 

Nu mai pot sa zic decat ca astept volumul doi, si cred eu, ultimul.

4/5