Aventura lui Eragon continua... Cavalerii Dragonilor au aparut cu mii de ani in urma, pe vremea razboiului necrutator dintre elfi si dragoni. Ei devin astfel pastratorii pacii, dascali, vindecatori si unii dintre cei mai priceputi magicieni. In volumul al doilea al trilogiei Mostenirea, Eragon, Biruitorul-Umbrei, porneste spre tinutul Ellesmera, salasul elfilor, pentru a-si desavarsi ucenicia. Primejdii fara numar il pandesc la tot pasul, in vreme ce larma razboiului se aude pretutindeni. Se apropie momentul in care Eragon va trebui sa infrunte pe adevaratul si singurul sau dusman - regele Galbatorix, stapanul Imperiului. Dar, mai presus de toate, aici va afla raspunsul tuturor intrebarilor si teribilul secret despre venirea lui pe lume.
Parere: Daca primul volum mi-a placut atunci despre acesta nu stiu ce sa zic, pentru ca mi-a placut si mai mult, totul devine si mai tensionat, dusmanii se inmultesc si aliantele intre ei apar la tot pasul. Iar Eragon este prins la jumatate, incercand sa-si croiasca un drum si mai ales sa nu ajunga sa lucreze pentru niciunul din ei, pentru ca pana la urma asa este cel mai bine. Nu cred ca daca cedezi in fata unui dusman ca sa-ti salvezi viata rezolvi ceva. Iar acum dupa ce el a ucis Umbra, zvonul despre puterea lui se raspandeste cu viteza luminii. Iar el trebuie sa porneasca in cautarea taramului elfilor alaturi de Arya, Orik si Saphira, ca sa-si desavarseasca invatatura.
M-asteptam sa apara un nou dragon in acest volum, dar pot sa zic c-am fost surprinsa... la dublu chiar. Dar nu va mai dau detalii. Tinutul elfilor este altfel, comparativ de exemplu cu tinutul piticilor, dar pana la urma sunt fiinte diferite, deci... plus ca elfii sunt cele mai apropiate fiinte de magie, deci o simti inconjurandu-te si traind alaturi de ea. Mai ales ca elfii isi modeleaza locuintele folosindu-se de magie si crescand plantele si copacii asa cum vor ei.
In acest volum aflam mai multe si despre Arya si trebuie sa recunosc ca nu m-asteptam *da, multe lucruri m-au luat prin surprindere*, adica ok, stiu ca e un elf puternic si inteligent si poate are o functie importanta, dar... oh. Iar legatura dintre ea si Eragon, hm, as zice ca sunt scantei, multe scantei care pot provoca o explozie. Dar va las pe voi sa aflati la ce ma refer, caci daca va zic, care mai e farmecul? Nu-mi place sa stric cheful cuiva si nici curiozitatea.
Pot spune ca sederea lui Eragon in tinutul elfilor l-a schimbat si mai mult si ca acum, cred eu, *inca n-am citit volumul trei* poate poate face fata unei batalii cu Galbatorix de exemplu sau cu orice alta forta rea sau avida de putere. Pentru ca e mai puternic fizic, mai agil, mai indraznet, dar si psihic, reuseste sa gandeasca mai limpede si foarte rar isi mai iese din fire. Ceea ce intr-o lupta sau o confruntare e un avantaj.
A fost interesant sa vad, ca-n acest volum lucrurile s-au impartit cumva si am putut urmari traseul lui Eargon, antrenamentele sale si ale Saphirei alaturi de maestrii lor, dar si pe Roran care si el are destule de facut, este suspus altor provocari, are propria lupta cu dusmanii si cu destinul si trebuie sa recunosc, ca daca m-a lasat rece in primul volum personajul sau, acum mi-a schimbat parerea despre el. Si despre ceilalti sateni. Dar daca cititi sau ati citit deja volumul stiti la ce ma refer. Aflam si cum se descurca Nasuada cu noile responsabilitati si ce se intampla cand o binecuvantare nu e tocmai ce ne-am fi dorit sa fie. Iar cand Eragon, Roran si Nasuada se reintalnesc...ei bine.
Sincer deja nu mai stiu la ce sa ma astept de la urmatoarele doua volume pentru ca totul e mai complex si mai mult decat m-asteptam, intrebari sunt foarte multe, intrigi la fel, legaturile sunt atat de bine ascunse si totusi atat de vizibile incat ti se incurca ochii in ele. Abia astept sa continui seria, sa vad ce mai urmeaza, pentru ca sincer e o serie foarte bine scrisa, cu personaje bine conturate, mature, amuzante, iubitoare, care cresc, apara si lupta pentru interesele lor. Cu orice pret. Un volum si o serie cu adevarat complexe.
5/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu