Divergent (Divergent vol.1) Veronica Roth

Intr-un Chicago distopic, orasul in care traieste Beatrice Prior, societatea este impartita in cinci factiuni, fiecare dintre ele cultivand o anumita virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegatia (cei altruisti), Neinfricarea (cei curajosi), Prietenia (cei pasnici) si Eruditia (cei inteligenti). In fiecare an, intr-o zi anume, tinerii in varsta de saisprezece ani trebuie sa-si aleaga factiunea careia ii vor fi devotati pentru tot restul vietii. In ceea ce o priveste pe Beatrice, ea trebuie sa hotarasca daca ramane alaturi de parintii ei sau alege factiunea care considera ca i se potriveste cel mai bine. In cele din urma, alegerea pe care o face va surprinde pe toata lumea, inclusiv pe ea insasi.

In timpul initierii care urmeaza, marcata de o puternica rivalitate, Beatrice isi ia un alt nume, Tris, si se straduieste sa afle cine sunt cu adevarat prietenii ei si, de asemenea, daca o poveste de dragoste cu un baiat uneori fascinant, alteori enervant, isi poate gasi locul in viata pe care ea si-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toata lumea deoarece fusese prevenita ca i-ar putea aduce moartea. Si, pe masura ce descopera un conflict care ia treptat amploare, amenintand sa destrame societatea aparent perfecta in care traieste, afla ca secretul ei ar putea-o ajuta sa-i salveze pe cei dragi… sau ar distruge-o.

Parere: Da, stiu citesc aceasta carte tocmai acum. Cred ca m-am ferit putin de ea pentru ca toata lumea o citea cand a aparut  si o laudau atat in tara cat si-n afara si mi s-a parut ciudat sa m-arunc si eu in gramada aia cu oameni. Asa ca am mai asteptat putin, asa si cum ea a asteptat pe raft dupa mine, pana acum. O alta temere a mea, legat de carte, a fost ca daca nu-mi placea? Acum dupa ce am citit-o pot sa zic ca mi-a placut, mult, m-a surprins, m-a bucurat, m-a facut sa ma enervez si sa inteleg de ce tuturor le-a placut. Dar nu m-a dat pe spate, nu m-a facut sa strig "it was amazing!" sau mai stiu eu. A fost buna, foarte buna, dar nu wow. Sau poate asta e din cauza carului de laude ce mi-a fost dat sa-l aud si asteptarile mele erau mai mari decat pana la cer.

Nu stiu daca o sa fiu in stare sa fac o recenzie lunga la carte pentru ca abia am terminat-o si lucrurile inca nu s-au asezat in mintea mea, dar pot sa spun ca abia astept sa citesc volumul doi pentru ca acesta s-a terminat, lasandu-ma in pom cu multe intrebari in brate si facandu-ma sa ma intreb ce urmeaza sa se intample. Pentru ca lucrurile au luat o intorsatura tare ciudata la care nici prin vis n-as fi putut sa ma gandesc. Si probabil dupa ce-l termin si pe al doilea o sa astept, miorlaindu-ma, pana apare cel de-al treilea la noi. 

Despre actiune n-o sa va vorbesc, pentru ca ati mai vazut prin recenziile mele, nu-mi place sa dezvalui lucruri, sa stric suspansul si nici sa fac pe altii sa stie dinainte ce se intampla intr-o carte. Pentru ca mie nu-mi place sa patesc asta, sa aflu din recenzii ce se intampla, pentru ca apoi nu mai am aceeasi bucurie cand am cartea in brate. Dar vom vorbi despre personaje, putin. In primul rand, Tris - pot sa zic ca e o tipa pe gustul meu, un amestec potrivit intre bland, calm, impulsiv, bataios, curajos, glumet, ironic, sensibil, vulnerabil, rece, prietenos, dusmanos. Si pot sa zic ca factiunea pe care a ales-o i se potriveste ca o manusa, adica eu n-as vede-o facand altceva. Dar nu, nu va zic ce-a ales. Daca ati citit cartea atunci stiti, iar daca nu veti afla. Four - e iarasi genul meu de personaj, nici bun, nici rau, cu multe fete care creaza un intreg interesant, atragator, care are temeri, dar incearca sa treaca peste ele, care e corect si vrea sa-i faca si pe altii sa fie asa. Iar asemanarile dintre el si Tris sunt mai multe decat credeam. 

As mai vorbi si despre alte personaje, dar apoi nu mai termin recenzia nici maine:)), si nici eu si nici voi nu cred ca vrem asta. Un alt lucru care mi-a mai placut in carte e ca nu exista bine si rau, personaje rele si bune, ci oameni, cu defecte si calitati, cu dorinte, cu sete de razbunare, cu impulsuri de moment care ii fac sa actioneze cumva intr-un moment. Iar asta face ca aceasta carte sa se apropie de realitate, sa treaca cumva bariera dintre real si fictional. 

In concluzie cartea mi-a placut, a fost un volum bine scris, cu personaje puternice, care evolueaza si cred ca vor evolua si-n continuare, cu unele care au renuntat din diferite motive si in diferite circumstante, cu unele schimburi de replici care m-au facut sa chicotesc sau sa zambesc. Iar Neinfricatii sunt pe gustul meu, de ei ma simt cel mai atrasa. Inainte sa citesc cartea n-as fi stiut ce factiune imi place, dar acum e clar. Iar acum nu-mi ramane decat sa va recomand seria, desi nu stiu cine n-a citit-o deja, si eu sa ma apuc de volumul urmator. 

Un singur lucru as avea de reprosat cartii, dar doar putin - uneori am avut impresia ca ar fi fost nevoie de mai multa descriere, in anumite pasaje. Dar doar atat. 

5/5