Descriere:
S-a spus că a ales să plece din viețile celor dragi. Indicii sunt destule. Mașina abandonată la kilometri de casă. Biletul găsit la un motel din apropiere. Familia distrusă. Astfel de povești se întâmplă tot timpul. Femei care se fac nevăzute, disperate să o ia de la capăt. Dar ce s-a întâmplat în realitate cu Molly Clarke?
Noaptea în care a dispărut a început cu o furtună, apoi femeia a rămas fără benzină, iar un bărbat s-a oferit să o ia în camioneta lui și să o ducă undeva, la adăpost. Numai că, după ce se închid portierele, Molly începe să bănuiască faptul că a făcut o greșeală cumplită.
O nouă pistă o aduce pe Nicole, fiica lui Molly, în orășelul amărât în care mama ei a fost văzută pentru ultima oară. Localnicii sunt înduioșați de poveste și dornici să o ajute. Proprietarul motelului. Barmanul. Chiar și poliția. Asta până când secretele încep să iasă la iveală, iar Nicole se apropie de adevărul privind evenimentele din noaptea cu pricina și își dă seama de pericolul care o paște.
RECENZIE:
Ai citit vreodată o bună parte dintr-o carte și-ai crezut că va fi doar ok? Da și eu și de multe ori. Și-am crezut că și cu asta va fi la fel. Cam până pe la jumătate așa a și fost, căci personajele păreau doar ok, nimic ieșit din comun, firul narativ îl mai văzusem de atâtea ori, iar scriitura nu mă dădea pe spate.
Însă apoi a început să devină interesant și atât personajele cât și plot-ul au ieșit încet din acel sentiment de "ah, am mai citit asta deja". Și până să-mi dau seama că se termină cartea, "Dispariția lui Molly Clarke" m-a făcut să-mi schimb părerea și aș putea spune că da, nu e o idee originală, dar felul în care gândesc și acționează Molly și Nicole în a doua jumătate a cărții, toate dezvăluirile ce vin și devin mai nebuneșți cu fiecare capitol... iar apoi finalul - o face, cu siguranță, o lectură al naibii de bună în ochii mei.
Sigur că aș fi vrut să fie așa de la început și poate că dacă n-aș fi continuat-o, pierdeam restul și aș fi rămas cu impresia de roman mediocru, însă nu pot schimba lucrurile. Deși mă gândesc că autoarea poate a făcut asta intenționat; poate că trebuia să-ți faci o impresie greșită legat de personaje, mai ales legat de Molly, iar apoi să te lase să ți-o schimbi în timp ce se desfășura povestea. Or poate personajele în sine au o impresie greșită și pe parcurs își dau seama că pot mai mult, că au alte dorințe și idei, și că poate mare parte din ce simțeau sau ce-i făcea să se poarte într-un fel, nici măcar nu era al lor, ci venea din exterior.
"Dispariția lui Molly Clarke" e un thriller mai întunecat decât m-așteptam și cu siguranță nu e pentru toată lumea, însă mie mi-a plăcut foarte mult și m-a bucurat faptul că nu s-a dat înapoi de la a arăta de ce-s capabili oamenii ca să obțină ce vor, dar și cum își pot săpa singuri groapa, iar apoi se chinuie să iasă din ea ori mai trag și pe alții după ei.
Mi s-a părut bine punctat și faptul că poți răni pe cineva cu vorbele, poate și mai mult decât cu fapta, și cum o vorba zisă de tine la nervi sau doar pentru că poți, poate împinge pe cineva să ia o decizie prostească ori să facă ceva la care nu te-ai fi așteptat. Iar la asta se adaugă și problemele în familie, relațiile complicate în general și de orice fel, manipularea, minciuna, și soluționarea unor situații de rahat cu ajutorul creierului.
Ai zice că ultima e ridicolă, însă am citit atâtea cărți, nu doar thrillers, în care personajele doar lasă plotul să li se întâmple sau deși sunt descriși ca isteți, iau cele mai tâmpite decizii or așteaptă să fie ajutați din milă, favoruri sau alte motive. Și a fost bine că aici a fost diferit; sau măcar în a doua jumătate a cărții.Și mi-a plăcut și că planurile lor au fost realiste și n-au funcționat doar pentru că trebuia să meargă povestea mai departe sau pentru că e ficțiune.
Un alt lucru care mi-a plăcut la "Dispariția lui Molly Clarke" a fost felul în care e structurată. Fără să dau spoilers, urmăreșți povestea din două perspective și fiecare perspectivă începe dintr-un punct - una din ele e în prezent, iar cealaltă este de acum câteva săptămâni. Faptul că totul e liniar și nu chiar, modul în care alternează și cum autoarea oferă informații într-una și altele în cealaltă și singurul care știe totul ești tu care citești, fac din "Dispariția lui Molly Clarke" o carte ce se citește repede și te ține cu ochii lipiți de ea.
Pentru că o să vrei să vezi cum a dispărut Molly, ce s-a întâmplat cu ea, ce-are Nicole să facă, ce ascunde fiecare, de ce-s oamenii ăia așa prietenoși sau chiar sunt? Și dacă îți plac puzzle-urile sau ai obiceiul să încerci să ghiceșți, așa cum fac eu, să faci conexiuni or să dezlegi misterul înainte să-ți fie explicat, atunci asta e pentru tine. Însă e și pentru cei care vor o lectură captivantă, vor un thriller un pic altfel or o carte în care nimeni nu e bun cu adevărat, nu există un singur vinovat (?) și cu un ton puțin mai dark; n-aș zice că e horror, dar unele momente n-au fost blânde deloc.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu