Descriere:
O legendară actriță de film, care amintește întrucâtva de Marilyn Monroe și Elizabeth Taylor, reflectează asupra neobositei sale ascensiuni, precum și a riscurilor pe care și le-a asumat, a iubirilor pe care le-a pierdut și a secretelor pe care le-a ținut departe de ochii și urechile admiratorilor înfocați.
Aflată în amurgul vieții, Evelyn Hugo este în sfârșit gata să spună adevărul despre strălucitoarea și scandaloasa ei viață. Dar când o alege pentru această întreprindere pe Monique Grant, o jurnalistă cvasinecunoscută, nimeni nu este mai uimit decât Monique însăși. De ce ea? De ce acum?
Monique nu traversează chiar cea mai fericită perioadă. Soțul a părăsit-o, iar viața ei profesională bate pasul pe loc. Indiferent de motivul pentru care Evelyn a ales-o, tânăra este hotărâtă să profite de această ocazie nesperată pentru a-și dinamiza cariera.
Convocată în luxosul apartament al lui Evelyn, Monique ascultă fascinată în timp ce actrița își deapănă povestea. De la drumul către Los Angeles în anii ’50 până la decizia de a părăsi lumea divertismentului în anii ’80 și, bineînțeles, cele șapte mariaje, Evelyn evocă totul, vorbind despre ambiție nemiloasă, prietenie necondiționată și o mare dragoste interzisă. Monique începe să se lege sufletește de legendara vedetă, dar, pe măsură ce povestea lui Evelyn se apropie de încheiere, jurnalistei îi devine clar că propria viață se intersectează cu destinul actriței într-un mod tulburător.
RECENZIE:
Am citit în sfârșit cartea asta și în ciuda popularității ei, n-am avut așteptări. (Și tot d-asta am amânat atât să o citesc; căci așa funcționează mintea mea.)
"Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo" a fost o carte bună și chiar mi-a plăcut. Personajele sunt realist creionate, povestea curge și o poți devora în câteva ore. N-a avut dramă fără sens, iar Evelyn a fost extrem de sinceră; fiind în același timp actrița și omul pe care ți-l imaginai.
Am fost încântată să descopăr că Evelyn e mai mult decât starleta cu atâția soți și că și pe aceia i-a avut cu un motiv, de cele mai multe ori bine întemeiat. În același timp mi-a plăcut (poate și mai tare) tot ce nu știm și aflăm pe parcurs; iar toate acele fragmente adaugă nuanțe și culori la tabloul deja complex și multidimensional al lui Evelyn. Sau care este Evelyn.
Acum c-am terminat cartea pot spune că mă bucur că a fost fix ce m-așteptam, dar și exact opusul, iar această combinație a fost perfectă.
Și totuși n-am ajuns să o cunosc complet pe Evelyn, deși e imposibil. Cred că o singură persoană, maxim două, de-a lungul vieții ei, au reușit. Însă nu regret, ci mă bucur. Ar fi fost prea ușor.
Iar legat de motivul pentru care Monique ajunge să-i ia interviu pot să zic că am avut câteva idei, însă n-am ghicit. Totuș,i uitându-mă în urmă, a fost acolo tot timpul. But that’s just good writing.
N-o să-i mai fac și eu reclamă, căci are destulă, dar dacă vrei să o citești, fă-o! Câștigi fie că o citești sau nu.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu