RECENZIE - Din vârful degetelor de Sarah Waters

Descriere:

Sue Trinder este o orfană crescută în cel mai rău famat cartier al Londrei. Când Domnu, un escroc prieten de-al casei, îi face o propunere avantajoasă, Sue hotărăşte să conforme aşteptările celor care au ocrotit-o: nu trebuie decât să câştige încrederea unei domnişoare naive dintr-un conac de la ţară şi să îl ajute pe Domnu s-o cucerească şi să pună mâna pe averea ei. 

Dar după ce Sue ajunge să o cunoască pe victima înşelăciunii plănuite, evenimentele iau o turnură neaşteptată... 

Un roman dickensian, plin de suspans şi de răsturnări spectaculoase.

RECENZIE:

De obicei nu citesc cărţi despre care n-am auzit măcar puţin sau cărţi ce nu-s din genurile ce le citesc, pentru că nu ştiu dacă-mi va plăcea. Însă am zis să încerc să mai merg şi orbeşte. 

Romanul ăsta s-a citit extrem de greu, am stat aproape şapte ore să-l citesc cap-coadă şi nici dacă m-ar plăti cineva nu am de gând să-l mai recitesc. Dar în ciuda plictiselii pe care mi-a creat-o uneori, a nervilor ce mi i-a întins la maxim şi a dinţilor ce mi i-am mestecat pentru că nu se mai termina odată, am tras de mine să-l finalizez ca să văd cum se încheie toată povestea. 

Din vârful degetelor, pentru mine, a fost ceva scris pe baza unei idei oarecum interesante, dar care a ieşit prost. Iar acum oricine a iubit acest roman poate arunca cu câte roşii vrea! Pentru că nu-mi iau vorbele înapoi. Începutul e foarte lent, descrierile nu se mai termină, iar dialogul e uneori doar ca să mai taie din blocurile alea de naraţiune nesfârşită. Partea de mijloc a fost un amalgam total. Unele părţi mi-au plăcut şi m-au mai trezit, însă apoi lucrurile o iau razna aşa de tare că şi cel mai tras de păr lucru posibil pare mai realist!

Plus că romanul e scris şi-n mai multe părţi şi la un moment dat trecem de la perspectiva lui Sue la cea a lui Maud, şi dacă asta credeam că va lămuri lucrurile, atunci m-am înşelat amarnic. 

Cred că nu vă puteţi imagina cum evoluează povestea şi credeţi-mă că sosirea lui Sue, ca s-o îmbrobodească pe Maud, şi tot amestecul cu Domnu, e doar vârful aisbergului. Păcat că partea asta e şi singura normală şi cât de cât plauzibilă. Căci în rest şi o telenovelă, comparativ cu cartea, stă mai bine în picioare. Şi poate sunt rea! Pentru că mi-am pierdut şapte ore din viaţă încercând să înţeleg o carte a cărei idee mi-a plăcut cumva, însă acum după ce-am terminat-o cred că doar ideea în sine mi-a plăcut. 

Scriitura m-a plictisit de moarte, cu tonele de descrieri şi naraţiunea monotonă, iar, cum spuneam, dialogul era doar ca oamenii să nu fie muţi. Finalul a fost ca un şerveţel folosit ce-l arunci în capul cuiva. Probabil după ce a fost scufundat în rahat, deja nu mai reacţionează la acel cocoloş. Aşa şi eu. După ce-am citit cinci sute de pagini, şi de la jumătate încolo lucrurile au luat-o aşa de rău la vale, încât am crezut că eu înnebunesc, numai la final n-am mai reacţionat. Doar m-am bucurat că s-a terminat! 

Nu citiţi cartea asta dacă şi voi credeţi că e vorba de o relaţie între Sue şi Maud sau că e ceva clasic şi Sue doar ajută pe Domnu să îmbrobodească o fetişcană. Pentru că nu e! Şi nu e nimic memorabil sau intrigant. Iar toate acele lucruri ce par să mai strălucească, aşa rar, sunt îngropate adânc într-o grămadă maro. Şi o să ziceţi că-s rea şi că recenzia asta e scrisă la nervi, însă nu e aşa. E o părere sinceră şi la câte premii a luat romanul ăsta şi câte note maxime are pe goodreads, m-aşteptam să cad pe spate. Şi cică a mai fost ecranizat şi de BBC. 

Acum, iarăşi, mă întreb nebună sunt eu, ceilalţi cititori, sau autoarea care a poleit ceva aşa bine încât puţini văd ce-i cu adevărat. Nu recomand nimănui, iar eu sper să uit repede c-am citit-o. Şi data viitoare să ştiu să nu mai încerc aşa ca orbul, că cine ştie în ce calc. 

Însă puteţi s-o citiţi ca să vedeţi ce animal de nimic e omul şi cât de mult se poate scălda... ca să-şi atingă scopul. Şi cred că e prima dată când nu pot jigni măcar un personaj, căci prefer să-l las în propria mizerie. Iar dacă pe unii finalul i-a înduioşat, pe mine doar m-a făcut să văd, că prostul şi după ce-l baţi tot linge acele degete. Aşa că pentru privirea asta să zicem că mi-a plăcut.