RECENZIE - Steaua lui Strindberg de Jan Wallentin

Polul Nord, 1897: Nils Strindberg se prabuseste cu balonul sau cu hidrogen in timpul unei expeditii invaluite in mister.

Germania, 1942: In lagarele de concentrare au loc experimente ingrozitoare.

Suedia, zilele noastre: Un cadavru este descoperit intr-o veche mina de cupru din inima Suediei. Nimeni nu are idee de cand zace acolo. Alaturi, o cruce misterioasa. Ea nu-si poate revela virtutile decat ingemanata cu o stea, de care a fost despartita cu un veac in urma.

Incepe o vanatoare pe viata si pe moarte, care are un singur tel: gasirea stelei lui Strindberg. Doar impreuna, cele doua pandante vor dezlega cel mai mare mister al omenirii.

O cursa in care vanatorii ajung sa fie cei vanati.

RECENZIE:

Stiti genul ala de carte ce pare ceva cand o incepi, iar apoi cu cat inaintezi in poveste isi schimba parca forma, continutul si genul incat nu mai stii ce citesti? 

Cam asa am patit eu cu aceasta. M-asteptam la un thriller mai ciudatel si zic ciudatel, gandindu-ma la elementele "mistice" ce apar in descriere. Dar apoi, citind mai mult si tot dand pagini, am ajuns sa ma simt ca-ntr-un pseudo roman al lui Dan Brown, dar nu va ganditi la subiect, doar cumva la atmosfera aia. Apoi lucrurile au inceput sa bata din ce in ce mai tare spre realism mistic si lumea de dincolo si vibratii, iar neuronii mei deja se simteau ca dupa ture de roata, una dupa alta. 

Voi chiar vreti sa va explic ce-am citit? Dar nici eu nu prea stiu :)) Nu stiu cum sa descriu clar cartea asta, pentru ca e cumva thriller, are si si elemente ciudate, sa nu zic SF, apar si bucatele din vechea poveste cu evreii si experimentele, avem si organizatii si oameni tacaniti si psihopati, sunt si persoane care saracele au ajuns aruncate in masina de tocat a vietii doar pentru ca au picat fix cand si unde nu trebuia. 

Oricat as incerca nu stiu cum sa-i zic - ghiveci? thriller stand in cap pana a luat-o pe campii? ceva cu miros de other world and universe , dar care se petrece la noi si se intinde mai mult decat ar trebui? Habar n-am. Dar chit ca nu stiu cum sa-i zic si inca nu am reusit sa diger, inca, tot ce s-a intamplat in roman, pentru ca, trebuie sa ma credeti, se intampla atatea incat cred ca m-am scurtcircuitat. 

Asa ciudat cum e romanul asta are multe parti bune in el si nu vreau sa intelegeti cand zic ciudat ca zic prost sau lectura grea sau vreo bazaconie fara cap si coada. E ceva extrem de diferit si pe mine m-a dus cu gandul la extraterestrii, dar sa stiti ca nu apar in carte. Avem doar oameni. Desi unii te fac sa le pui la indoiala sanatatea mintala.  E o lectura complexa si te lasa pe ganduri - sunt foarte multe intamplari, multe lucruri ce ies la iveala si se imbina, prezentul si trecutul se amesteca, destule personaje cat sa le uiti numele. Sunt si multe simboluri si explicatii, istoria cumva e distorsionata... ce sa mai zic, it's a hell of a ride. 

Inchei aici recenzia mea, coerenta zic eu si sper sa fie asa, si zic sa recomand cartea celor ce vor ceva diferit, adica nu doar romanul ala thriller obisnuit, ci cel care are mai multe straturi si aduce mai multe in discutie. Cartea inghite multe teme si se joaca cu ele si cumva daca te uiti poate sa aiba sens.  Seamana cumva si cu o conspiratie, desi... hm, parca zic prea mult dup-aia. Dar daca va place cum suna sau cum arata, incercati. Nu cred c-aveti ce pierde.

A, inca ceva (mi-am amintit acum cand sa pun rating-ul). Desi cartea a fost atat de cuprinzatoare si complexa, cu o multime de chestii mergand in acelasi timp si personaje... la final nu prea s-au legat. Am avut impresia ca unele s-au pierdut pe drum sau mi-au scapat mie printre degete.  Asta nu prea mi-a placut.

4/5