Sal'tare!
Ma uitam acum la un youtuber si spunea asa:
Multi followeri aka urmaritori reproseaza noua, celor care facem videouri sau postam pe blog ca cerem share, likes, aprecieri si tot felul de ale lucruri. si poate pare egoist sa ceri ca lumea sa te aprecieze si sa te laude, dar oare nu muncim pentru asta? Nu "pierdem" timpul cautand idei si lucrand si postand ca voi cei care ne urmariti sa aveti parte de ceva bun? Like-urile, share-urile si toate acelea sunt singurele noastre castiguri.
Si normal, faptul ca stim ca suntem vazuti/cititi si ca un gand de-al nostru e si al vostru. Faptul ca oamenii asculta/citesc ce zici/scrii tu e ceva special. Vreau sa cred ca nu sunt un om egoist cand cer sa fiu apreciat pentru munca mea sau cand vreau sa devin cunoscut, si nu ca sa ma laud, ci pentru a "imprastia" si mai mult ceea ce fac. Si tot pentru voi.
Pentru mine ceea ce fac *aici* inseamna enorm, poate unul din cele mai frumoase lucruri din viata mea. Si nu stiu daca voi realizati cat de fericit sunt cand comentati sau dati share sau macar v-ati uitat. Eu asa imi dau seama ca ce-am facut n-a fost degeaba.
Cred ca toate acestea sunt valabile si pentru bloggeri si sunt total de acord cu ce a spus. Stiu ca unii spun sau se gandesc "ah, iar trebuie sa dau like sau share sau comment". Stiu ca devine enervant sa tot auziti asta, dar nu o cer la modul egoist, ci ca un mic multumesc? Exact asa. Si nu stiu daca v-am zis pana acum, dar ma bucur de fiecare data cand vad un comentariu *n-ati vrea sa stiti de cate ori verific asta* sau cand e un nou like sau un share. Inseamna enorm pentru mine.
Si incerc asa cum am incercat si pana acum sa va dau mai mult decat imi oferiti voi: prin recenziile pe care le fac, prin multimea de carti pe care am bagat-o la concursuri, prin discutii si prin toate acele clipe in care ma gandesc ce sa mai fac, ca sa vin cu ceva original. Pentru voi. Si pentru mine, dar pentru voi.
N-am postat asta ca sa cer laude sau comentarii gen "faci asta pentru ca-ti place, de ce vrei atatea aprecieri, nu te multumesti doar cu placerea?" Ba da, ma multumesc, dar tocmai pentru ca postez recenzii vreau sa afle si altii. Sau daca fac un concurs vreau sa ofer sansa la cat mai mult sa castige, si asta se intampla prin voi. Daca voi dati share si like atunci prietenii vostrii vor afla si ei si vor spune altora si tot asa. Iar daca pagina creste vor fi si mai multe recenzii si concursuri tot pentru voi. Intelegeti? Nu e egoism sau lauda e share the things we like.
Eu mereu incerc sa postez recenzii si concursuri des pentru voi, pentru ca stiu cum e sa cauti o parere despre o carte si sa nu gasesti sau sa-ti doresti o carte si sa-ti ofere cineva sansa sa o castigi.
Cam atat am avut de zis, scuze ca v-am lungit. Multumesc celor ce-au avut rabdare sa citeasca acest post enorm si chiar daca n-o zic, dar o voi zice mai des, apreciez si imbratisez pe toti care ma citesc si-si fac timp sa vada ce-mi debiteaza mie minea. Chiar si pe cei care participa doar la concursuri ii plac. Nu ma deranjeaza. Dar doar daca sunteti toti fair and friends. Okay? Ok.
S-aveti o noapte superba si plina de racoare, lectura placuta si ne auzim : )
9 comentarii:
Ai dreptate, astfel mă simt şi eu. Vreau ca recenziile mele să ajungă mai departe.
La fel ma simt si eu! Macar stim ca este cineva care ne apreciaza si nu facem asta de geaba...
Te tuc!
Ai mare dreptate! O seară frumoasă!
Chiar ai dreptate. Fiecare blogger vrea să fie apreciat la un moment dat :)
Ca bloggeri cred ca cel mai tare ne incanta ideea de comentariu. E foarte aiurea sa postezi si sa nu primesti niciun feed-back. Ai senzatia ca vorbesti singura :)) Mare dreptate ai!
Bine spus! Chiar daca eu nu sunt un blogger, le apreciez munca celor care fac asta si ii urmaresc cu cea mai mare placere! :)
Si tocmai din lipsa de aprecieri, multi dintre cei talentati renunta. Ai mare dreptate..
Cunosc sentimentul.... Fiind la inceput, ma bucur si mai mult atunci cand am vizualizari multe pe blog... Nu mai zic de like, share sau comentariu... Atunci deja sunt in paradis :x
Cred că să fii blogger e de muncă, și am întâlnit oameni care spuneau că să fii „blogger de carte” e extrem de ușor și că acești bloggeri n-ar mai trebui să se plângă. Dar e total deplasat, fiecare blogger are munca lui, și deși facem asta din plăcere și ne mulțumim cu asta, e adevărat că aprecierile aduse nouă de către cititori sunt ceva special pentru noi, care ne face să mergem mai departe.
Eu împlinesc toamna asta un an de bloggerit, și nu mi-am imaginat vreodată c-am să ajung aici, pentru că la început, când vedeam că nimeni nu intră pe blog, am vrut să renunț. Chiar am vrut să-mi șterg blogul, dar mama m-a pus să ies afară la aer curat și să mă calmez, apoi m-a întrebat dacă mai vreau să iau aceeași decizie. :)) Și da, avea perfectă dreptate, dacă mi-aș fi șters blogul în clipa următoare aș fi început să plâng. De-aici am învățat să nu mă pripesc. :))
E tare anapoda să te silești să faci ceva bun, să scrii recenzii și să vii cu lucruri originale, și nimeni să nu te aprecieze. Cel pe care îl citai la începutul articolului avea perfectă dreptate, de asemenea și tu.
Pupici !
Trimiteți un comentariu