RECENZIE - Nume de cod: Verity de Elizabeth Wein

Descriere: 

11 oct. 1943

Un avion spion britanic se prăbușește pe teritoriul Franței ocupate de naziști. Pilotul, o tânără, și pasageră care o însoțea erau cele mai bune prietene.

Una dintre ele a scăpat că prin urechile acului, cealaltă a pierdut lupta chiar înainte de a o începe. Când Verity e arestată de Gestapo, este sigură că nu are nicio șansă. Ca agent secret capturat pe teritoriu inamic, trăiește cel mai crâncen coșmar al oricărui spion. Naziștii care o interoghează îi pun în față o alegere simplă: ori își destăinuie misiunea, ori suportă o execuție sinistră. Vor obține adevărul de la ea. Însă nu va fi cel la care se așteaptă ei. În timp ce-și intretese complex mărturisirea, Verity își dezvăluie trecutul, cum s-a împrietenit cu Maddie, pilot de avioane, și în ce condiții a părăsit-o pe Maddie în epava avionului prăbușit. Pe fiecare nouă bucățică de hârtie, Verity se lupta pentru viața ei, expunandu-și vederile despre curaj și eșec, ca și speranța nebunească de a se întoarce, totuși, acasă.

Dându-și la schimb secretele va fi oare de ajuns ca s-o salveze din ghearele unui dușman nemilos și crud? Sfâșietoare și magistral scrisă, Nume de cod: Verity este povestea unei prietenii de neuitat, înfiripată sub amenințarea răului suprem.

RECENZIE:

Încep recenzia prin a spune că așteptam altceva de la carte; nu neapărat altă idee, însă o altă abordare.  Tot auzind de carte și citind descrierea (ca orice cititor) îmi făcusem o oarecare idee despre ce-i vorba și mă pregătisem psihic pentru un anume tip de lectură, dar... ori eu am devenit mai puțin sensibilă la cărțile despre și cu război, tortură, evrei etc, ori autoarea n-a reușit prea bine să-mi transmită emoții și, parcă, eu încercăm mai mult să simpatizez cu personajele decât ele cu mine.

Ce vreau să zic, e faptul că nu mi s-a părut o lectură atât de puternică și de deep cum așteptam eu să fie. Mi-a părut rău că n-am intrat cu totul în poveste, dar asta e. Altfel, romanul a fost bun, a avut momente de suspans, acțiune, personajele mi s-au părut bine construite, complexe și cu voci distincte. A, să nu uit, cartea este scrisă din două perspective/părți. Și cumva asta a ajutat sau pe mine m-a ajutat să înțeleg mai bine povestea și să întregească. Dacă o citiți sau au citit-o deja atunci știți. 

Nu vreau ca din postarea asta să înțelegeți că romanul e rău, că nu e bine scris, că nu e special, însă v-am spus - pe mine din punct de vedere emoțional nu m-a atins. Iar la cărțile de genul acest lucru e un factor important, pentru că altfel simți doar o parte din poveste. Mi-a plăcut foarte mult legătura dintre personaje, iubirea și prietenia dintre ele, felul cum amândouă se foloseau de amintiri ca să mai trăiască puțin împreună și să mai guste din clipele acelea de fericire și din apropierea pe care au avut-o. 

Atât Maddie cât și Verity au fost niște personaje interesante și puternice, și nici acum nu m-am hotărât care-mi place mai mult. Maddie e mult mai băiețoasă și mi-a plăcut că încerca să facă mai mereu ceea ce-și dorea și-i plăcea, chiar dacă locul ei nu era foarte bine stabilit sau nu prea i se permitea. Iar Verity e mai mult genul cameleonic, nu prea știi ce să aștepți de la ea, pentru că din puncte diferite, din care o privești, pare altfel. 

Nume de cod: Verity merită citită pentru că arată iarăși acea parte din istorie pe care mulți vor să o uite, însă de această dată suntem cumva mai aproape de prima linie. Povestea seamănă și nu seamănă cu Hoțul de cărți, Jurnalul lui Anne Frank sau Printre tonuri cenușii. Sunt în același univers istoric și totuși la puncte geografice și narative diferite și extreme. Dacă unul din celelalte titluri numite de mine v-a plăcut atunci încercați și acest roman. Poate voi veți fi mai pe aceeași undă cu el decât am fost eu și nu va fi o lectură așa de subțire din punct de vedere emoțional. 

4/5