Numele meu e Anna. Numele meu e Anna si n-ar trebui sa fiu aici. N-ar trebui sa exist. Traiesc insa. Nu e vina mea ca sunt aici. Nu am cerut eu sa ma nasc. Nu inseamna insa ca, daca exist, e bine. M-au prins din vreme, asta e semn bun.
Anna isi tine un jurnal secret intr-un caiet roz. Il ascunde in fiecare seara pentru ca nu vrea sa fie prinsa ca incalca regulile. Viata la Grange Hall este guvernata de reguli, reguli care trebuie sa fie invatate, pentru a compensa pentru incalcarea celei mai importante dintre toate. Anna stie ca ar trebuie sa fie recunoscatoare pentru locul ei de la Grange Hall, pentru ca parintii ei au fost iresponsabili cand au conceput-o.
Au incalcat regula care interzice procrearea si acum Anna trebuie sa rasplateasca societatea pentru gestul lor egoist. Ea trebuie sa invete sa devina folositoare. Intr-o zi insa apare Peter, care ii spune Annei lucruri socante, despre parintii ei, despre Declaratie, despre viata de dincolo de zidurile de la Grange Hall.
Curand, Anna incepe sa se indoiasca de tot ce invatase pana atunci. Un roman intens si palpitant despre viata Annei si a lui Peter si lupta lor de a scapa de trecut si de a-si croi un viitor mai bun.
RECENZIE:
Voiam de mult timp sa citesc cartea aceasta, pentru ca suna foarte bine si destul de original, insa ma oprea, putin, faptul ca la noi a aparut doar primul volum. Declaratia e primul volum dintr-o trilogie si din ce-am vazut pana acum editura nu da semne ca ar publica si restul; ceea ce mi se pare cam neplacut, mai ales ca romanul e foarte bun si am vazut doar recenzii bune si foarte bune in blogosfera, de-a lungul timpului.
Cum spuneam Declaratia mi-a placut foarte mult si chiar daca e o carte relativ scurta a cuprins fix cat trebuia: are actiune, mult suspans, e scrisa bine, frumos chiar, desi locul unde se desfasoara povestea nu e pictat chiar in cele mai stralucitoare culori. Insa autoarea a reusit sa arate si mici lucruri frumoase in toata acea mare de gri.
Ideea carti e foarte originala, zic eu, pentru ca n-am mai intalnit-o, insa si foarte trista. E bine ca s-a descoperit un medicament care sa stopeze imbatranirea si moartea, insa nu-i deloc bine ca oamenii nu mai vor sa aiba copii si ca acei copii care se nasc sunt tratati ca niste gunoaie. Mi se pare extrem de crud si sistemul in care traiesc aceste fiinte mici nu face decat sa-i inaspreasca si mai rau. Dupa ce ca traiesc cu ideea ca n-au fost doriti si ca parintii i-au adus pe lume doar pentru ca-i urasc, traiesc si-n conditii mizere, muncesc ca niste sclavi, se urasc intre ei, se bat si ar face orice sa ofere altora acelasi tratament ce-l primesc ei. Nu-i un peisaj foarte placut.
Planuiesc sa fac rost si de celelalte doua volume, chit ca le cumpar si le citesc in engleza sau in format e-book, pentru ca povestea e prea buna ca sa o las neterminata. V-o recomand si voua si chiar daca va sperie putin faptul ca nu-i ceva fericit si plin de lumina, eu va zic s-o cititi. Pentru ca exista speranta si-n lumea lor si sunt sigura ca vor reusi sa invinga sistemul ala idiot si cumva extrem de egoist. Dar nu vreau sa ma gandesc si la pretul pe care il vor plati.
Va invit sa cititi Declaratia si poate sa mai intrebati pe la editura daca e vreo sansa sa se mai continue trilogia, pentru ca e mare pacat.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu