RECENZIE - Zi după zi de David Levithan

Zi după zi un alt trup.

Zi după zi o altă viaţă.

Zi după zi îndrăgostit de aceeaşi fată.

Un adolescent care-şi spune, simplu, A, se trezeşte în fiecare dimineaţă într-un alt trup, trăind o altă viaţă. Niciodată nu e prevenit în legătură cu locul unde se va afla sau persoana în trupul căreia va fi. A s-a împăcat cu situaţia lui şi chiar şi-a stabilit câteva reguli „de supravieţuire": Niciodată să nu se ataşeze prea tare. Să evite să fie remarcat. Să nu se implice.

Totul până într-o zi când se trezeşte în corpul lui Justin şi o cunoaşte pe iubita acestuia, Rhiannon. Regulile sale stricte nu se mai aplică. Pentru că, în sfârşit, a găsit pe cineva alături de care vrea să rămână pentru totdeauna, zi după zi.

O poveste fascinantă, ce lansează o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfăţişare în fiecare zi?

RECENZIE:

Zi dupa zi e genul de carte scrisa simplist, dar atat de complicat, pe care o citesti extrem de repede, incat nu vezi cum dispar paginile si mai ales cum navalesc emotiile peste tine, dezbinandu-ti sufletul si lasandu-l apoi, ca o jucarie cu piesele puse alandala, in fata ta. E unul din acele romane pe care-l tragi in piept ca pe o gura de aer proaspat si dupa ce-l expiri iti aduce lacrimile in gat. N-am plans ca atunci cand am citit Sub aceeasi stea sau Minunea, dar aceasta carte e din aceeasi "familie". Mi-a provocat aceleasi emotii si m-am trezit zambind ca un fraier, uitandu-ma la ea, in timp ce pe interior eram destul de contorsionata.

Care-i ideea si ce incerc eu sa zic aici - nu e o carte careia sa-i poti face o recenzie clara. Trebuie citita de fiecare ca sa fie simtita, traita si digerata. E o carte care ramane cu tine dupa ce citesti ultima fraza si te schimba. David Levithan atinge in aceasta carte mai multe teme, fara sa ti le arunce direct in fata, ci le strecoara subtil in poveste, ti le prezinta si te face sa intelegi. Si ce-a facut in acest roman e greu de explicat si descris. Pornind de la idee, personaje, felul cum evolueaza povestea, iluziile pe care te lasa sa ti le faci, iar apoi finalul - totul e stralucitor si intunecat, moale si ascutit, bland si sangeros, e un contrast foarte puternic.

Iar A este... nu stiu cum sa-i zic, e mai mult decat un om sau un suflet, e... e o fiinta ce pare normala la inceput, dar treptat ajungi sa-l cunosti, sa-l observi, sa distingi contururile caracterului sau, dar niciodata in totalitate. Iar situatia lui e... poate parea interesant si incantator sa poti fi in fiecare zi altcineva, in alt loc, alta viata si etc, dar oare merita? Cate trebuie sa sacrifici si mai ales cu ce ramai? E destul de delicat subiectul asta.

Pot spune ca am iubit-o pe Rhiannon, insa am si urat-o, m-am enervat pe ea, am vrut sa tip la ea, sa o strang in brate sau sa-i zambesc. Nici pentru ea nu-i usor si as zice ca e pusa intr-o situatie la fel de delicata si vulnerabila ca cea a lui A. 

Iar finalul cartii a fost... cum naibii sa-l descriu, chiar nu stiu ce vorbesc in recenzia asta, dar sa-ncercam. Finalul a fost dulce-amar-trist-fericit-enervant-realist-rau-bun... etc. Eu va mai zic ca daca vreti ceva care sa va bantuie dupa ce o terminati atunci cititi asta. Daca vreti ceva care vorbeste despre multe teme atunci cititi-o. Daca vreti ceva original. Ceva cu personaje unice. Ceva viu si care sa va stoarca putin. O carte pe care nu o uiti. Si nici pe A.

5/5

p.s. Daca n-ati inteles nimic din mormaiala de mai sus atunci trebuie sa stiti un singur lucru: TREBUIE sa o cititi. ca sa nu fiu singura care se simte analfabeta dupa:) :))