RECENZIE - Imi amintesc de tine de Yrsa Sigurdardottir

Un roman cu fantome, cu tensiune multa, cu zapada multa, despre disperare si supravietuire, cu silueta unui baietel mort care tot apare. 

Aceasta poveste este spusa din doua puncte de vedere. Primul apartine lui Gardar si sotiei sale, Katrin, precum si prietenei lor, Lif - impreuna, acestia renoveaza o casa abandonata si infricosatoare din Islanda, dintr-un vechi sat de pescari parasit, departe de civilizatie. 

Al doilea punct de vedere, din a doua parte a cartii, este al doctorului Freyr care s-a despartit de sotia sa dupa ce si-au pierdut fiul. Acesta a disparut fara urma si a fost declarat mort. 

Grupul de prieteni care renoveaza casa descopera dupa cateva zile ca nu sunt singuri si sunt terorizati de un spirit malefic. 

Intre timp, doctorul Freyr investigheaza sinuciderea unei batrane si descopera ca aceasta avea o obsesie pentru fiul sau disparut. Treptat, aceste doua povesti se imbina.

RECENZIE:

M-am apucat sa citesc acest roman sperand la un thriller bine scris, plin de suspans, cu actiune, si cu personaje bine construite. Si tinand cont ca are patru sute de pagini si c-am citit-o intr-o zi, cred ca fost fix ceea ce asteptam. Plus ca elementul supranatural, daca pot sa-l numesc asa, chiar mi-a dat fiori si de fiecare data cand aparea eram la fel de speriata ca personajele. Autoarea reuseste extrem de bine sa te sperie.

Povestea este complexa, asa cum se vede si din descriere, iar eu am avut parte de si mai multa tensiune si suspans, pentru ca nu stiam ce urma sa se intample. Am citit descrierea doar cand a aparut cartea, iar azi cand m-am apucat de ea n-am mai citit-o, asa ca uitasem ca-i scrisa din doua perspective si ca doi copii disprusera, si nu doar unul. Oricum povestea si mai ales decorul, iti da fiori si-ti ridica parul in cap; adica sa fim seriosi cat de nebun sa fii sa mergi pe vremea aia ca sa renovezi o casa in mijlocul iernii, in pustiu. Serios? 

Chiar daca aceasta idee mi s-a parut foarte tampita si nebuneasca, n-am putut sa ma amuz, pentru ca din primele pagini simti ca se intampla ceva rau, ca acolo nu e bine si ca ar trebui sa plece. Daca va plac filmele horror atunci sunt sigura ca va va placea si asta foarte mult; are si elemente de thriller, dar mai mult tine de partea intunecata, ca sa zic asa, de trecut si de multe greseli pe care le facem fara sa gandim. Nimicuri sau vorbe pe care le zicem si de care apoi uitam, dar efectul lor nu dispare.

Nu vreau sa va mai dau detalii, pentru ca deja synopsisul da prea multe din casa si daca-l cititi deja multe le veti stii, dar cartea e foarte buna, mie mi-a placut mult, m-a tinut in suspans, m-a cam si speriat. Si am citit-o repede. Daca mi-ati mai citit recenziile atunci stiti ca am ceva probleme cu autorii nordici si ca nu toti au stilul de scriere incat sa nu mi se parca lemnos. Insa aceasta carte e scrisa bine, stilul e cursiv, daca nu tii cont de numele personajelor ai zice chiar ca nu-i literatura nordica.  (bine asta daca americanii sau altii, ar merge prin zonele alea). Ceea ce incerc eu sa va zic, e ca e un roman foarte bun, merita citit si nu va lasati intimidati de numarul de pagini, daca vi se pare mare, nu le veti vedea. 

Oricum e extrem de interesant cum autoarea a creat acele legaturi intre personaje si cum iti da informatii incat unele conexiuni le faci singur si apoi cand ai dreptate te bucuri un pic. Insa n-as zice ca-n atmosfera aia apasatoare, rece, intunecata si gretoasa asta ajuta cu ceva. Asa ca daca aveti cartea puneti mana pe ea!

4/5