RECENZIE - Tronul de Cleştar de Sarah J. Maas

 

Descriere:

În întunecatele și mizerabilele ocne din Endovier, o fată de optsprezece ani își ispășește o condamnare pe viață. Ea este o asasină, cea mai bună din breasla ei, dar a făcut o greșeală fatală: s-a lăsat prinsă.

Tânărul căpitan Westfall îi oferă o ieșire – libertatea, în schimbul unui uriaș sacrificiu. Celaena trebuie să-l reprezinte pe prinț într-o competiție până la moarte, luptând cu cei mai talentați hoți și asasini ai țării.

Indiferent dacă rămâne în viață sau moare, Celaena va fi liberă. Indiferent dacă câștigă sau pierde, ea își va descoperi adevăratul destin. Dar va putea să se înmoaie inima ei de asasin?

RECENZIE:

După ce a stat ani de zile pe raft și pe TBR-ul meu, am citit-o în sfârșit și, sincer, mi-a plăcut mai puțin decât aș fi sperat și aș fi vrut. Știu că e cartea preferată a multora, dar pentru mine n-a fost să fie.  

În primul rând, s-a citit greu și, până m-a prins, aproape că citisem jumătate din ea. În al doilea rând, când o lăsam din mână, nu simțeam nevoia să o continui imediat sau să mă gândesc ce urmează, ce fac personajele – ceea ce pățesc de obicei când îmi place ceva, mai ales fantasy. Tocmai de asta mi s-a părut și foarte lungă, iar până să ajung la final mai că ziceam că nu se mai termină. Ceea ce m-a întristat un pic, dar asta e.  

„Tronul de Cleștar” nu e o carte rea, dar pentru mine, în niciun caz nu-și merită laudele. Da, are momente când e atmosferică sau amuzantă, când suspansul și acțiunea te țin lipit de pagini, doar că pentru mine momentele astea au fost puține. N-am reușit să mă atașez de niciun personaj, iar Celaena, culmea, a fost cea pe care am înțeles-o cel mai puțin, deși e personajul principal. Și nu cred că e doar vina ei, ci mai mult vina scriiturii și a faptului că mie mi s-a părut rece. N-am simțit nimic cât am citit – indiferent ce s-a întâmplat și oricât de periculoasă, frumoasă sau dulce era o scenă, eu tot departe m-am simțit. Dar asta e 100% subiectiv.  

A fost interesant să aflu, în sfârșit, care-i povestea și ce se întâmplă – dacă reușește să câștige competiția, cum reușește, dacă până la urmă o să se înțeleagă cu familia regală sau cu căpitanul Westfall, cum e viața la castel și de ce e capabilă asasina sau dacă e doar numele de ea.  

Ideea în sine nu-i rea și, cum spuneam, au fost părți care mi-au plăcut, dar prea puține. Da, sunt curioasă să aflu ce urmează și, probabil, o să citesc următoarele volume. Și chiar sper să fie adevărat că seria devine mai bună cu fiecare volum.  

Părerea mea despre asta sigur e controversată, așa că, dacă n-ai citit-o și vrei, fă-o. Poate la tine o să meargă.  

RECENZIE - Cabana de la sfârșitul lumii de Paul Tremblay

 Descriere:

 Un copil în vârstă de șapte ani și părinții săi sunt în vacanță într-o cabană îndepărtată, pe un lac liniștit din New Hampshire. 

Într-o după-amiază, când micuțul prindea lăcuste în curtea din față, un străin apare pe neașteptate pe alee. Cel mai mare bărbat pe care îl văzuse vreodată. Dar Leonard este tânăr, prietenos și îl cucerește aproape instantaneu. Apoi își cere brusc scuze și îi spune copilului: „Nimic din ceea ce se va întâmpla nu este vina ta”. 

Încă trei străini ajung apoi la cabană purtând obiecte neidentificabile și amenințătoare.

RECENZIE:

Nu plănuiam să citesc azi "Cabana de la sfârșitul lumii" și în niciun caz să o și termin, însă am avut timp de-o de-o carte scurtă și cam asta era singură de pe listă. Plus că tot auzeam de autor și fiind curioasă să văd cum scrie am zis c-ar fi cazul. Plus că nici descrierea nu suna rău.

Sinceră să fiu, pentru mine cărțile horror merg și nu merg și ce-mi place mie poate ție nu-ți place și invers. Așa că indiferent de ce cred eu despre cartea asta, dacă vrei s-o citești, fă-o, iar dacă nu, nu știu dacă pierzi ceva. Mie nu mi-a plăcut și i-am dat 2 stele. Și când nu zic că nu mi-a plăcut nu mă refer neapărat la faptul că nu m-a speriat sau că nu m-a prins ori că firul narativ mi s-a părut doar meh... ori că personaje mai de carton ca astea n-am mai văzut de multă vreme și mi-a fost extrem de greu să le diferențiez și să-mi pese de ele.

Ceea ce într-o carte în care e vorba de supraviețuire și de situații periculoase e o mare problemă. 

Acum, nu pot să vorbesc pe larg despre partea cu firul narativ și cum mie nu mi s-a părut cine știe ce, căci aș strica toate dezvăluirile. Însă nu mi-a plăcut pentru că nu e ce m-așteptam eu, dar și ce-a fost nu mi s-a părut scris credibil și dacă eu n-am crezut și mi s-a părut ridicol... nu mi s-a părut că personajele au simțit altfel. Cumva mi-a dat impresia că toți au acționat pentru că așa și trebuia și atâta tot, niște marionete la propriu și la figurat.

Nu știu dacă m-am lămurit în legătură cu Paul Tremblay și dacă o să mai citesc de la el. Știu că asta are păreri împărțite și unii o iubesc, pe când alții zic că-i cea mai proastă carte a lui. Urmează să văd. Dacă tu ai citit-o sunt curioasă dacă ți-a plăcut sau dacă ai mai citit de la el, ți-a plăcut? 

Aș zice s-o încerci și vezi dacă e genul tău. Eu încă mă gândesc că mai bine stăteam locului și-mi imaginam eu... o scriitură mai bună, personaje mai complexe, un mod de a face firul narativ să funcționeze și să pară credibil, sau să fac altul cu totul. Nu speram eu să dau "Cabanei de la sfârșitul lumii" 5 stele, dar titlul de cea mai mare dezamăgire de anul ăsta cred că-l ia cu siguranță.