Descriere:
Inamicul este aproape. Foarte aproape.
Pentru Callum Hunt, vacanța de iarnă nu este ca pentru alți copii. Ființa cea mai apropiată de el este un lup al haosului pe nume Havoc. Tatăl lui suspectează că este trimis, în secret, de forțele răului. Și, desigur, mulți dintre copii nu vor reveni în lumea magică de la Magisterium din toamnă.
Nu este ușor pentru Call… Și devine și mai greu când, uitându-se în subsol, descoperă că tatăl lui ar putea încerca să-i distrugă atât pe el, cât și pe Havoc.
Call fuge înapoi la Magisterium, dar lucrurile se complică și mai mult. Alkahest – o mănușă de aramă capabilă să despartă anumiți magicieni de puterile lor – a fost furată.
Iar în încercarea lor de a găsi vinovatul, Call și prietenii săi Aaron și Tamara atrag atenția unor ființe foarte periculoase și se apropie și mai mult de un adevăr înspăimântător.
RECENZIE:
La cât de mult mi-a placut primul volum chiar mă întrebam dacă acesta va fi mai bun sau nu. Căci nu de puţine ori se-ntamplă ca a doua carte dintr-o serie să pregătească terenul pentru restul volumelor sau să răspundă la o mulţime de întrebări ce au apărut la finalul primei cărţi. Însă, Mănuşa de Aramă a fost un sequel pe măsură şi parcă a avut şi mai multă acţiune decât prima carte.
Deşi volumul e relativ scurt, având 288 de pagini, se întâmplă o mulţime de lucruri şi aş zice că, într-un fel, chiar combinaţia asta de pagini puţine şi acţiune multă, întorsături de situaţie, suspans, replici usturătoare, intrigi, certuri, înşelăciuni şi minciuni, şi personaje bine construite, te dă pe spate.
Personal, am citit cartea în aproximativ două ore şi mai că-mi pare rău că s-a terminat. Nici nu-ţi dau seama când o începi, că ai şi ajuns la jumătate, iar într-o clipită vezi că dai ultima pagină. Iar dacă eşti fan middle-grade şi/sau fan al şcolilor de magie, al aventurilor şi misiunilor neautorizate, atunci o să-ţi placă tare mult. Şi, încă ceva, dacă n-ai ştii ce vârste au personajele, nu prea ai zice că e middle-grade... şi spun asta pentru că nu mulţi citesc acest gen, crezând că sunt poveşti pentru copii şi că totul e scris aşa mai lejer. Dar situaţiile în care sunt puşi, deciziile ce trebuie să le ia, faptul că uneori trebuie să aleagă între familie şi prieteni şi propria viaţă sau binele celorlalţi, n-aş spune că sunt pentru un copil.
Personal, am citit cartea în aproximativ două ore şi mai că-mi pare rău că s-a terminat. Nici nu-ţi dau seama când o începi, că ai şi ajuns la jumătate, iar într-o clipită vezi că dai ultima pagină. Iar dacă eşti fan middle-grade şi/sau fan al şcolilor de magie, al aventurilor şi misiunilor neautorizate, atunci o să-ţi placă tare mult. Şi, încă ceva, dacă n-ai ştii ce vârste au personajele, nu prea ai zice că e middle-grade... şi spun asta pentru că nu mulţi citesc acest gen, crezând că sunt poveşti pentru copii şi că totul e scris aşa mai lejer. Dar situaţiile în care sunt puşi, deciziile ce trebuie să le ia, faptul că uneori trebuie să aleagă între familie şi prieteni şi propria viaţă sau binele celorlalţi, n-aş spune că sunt pentru un copil.
Chiar nu pot să vă spun prea multe despre Mănuşa de Aramă, fiind al doilea volum, dar nu m-a dezamăgit şi după finalul ăla, chiar vreau să ştiu ce mai urmează. Bine că am deja volumul trei şi pot să-l devorez imediat. Deşi, apoi nu ştiu ce fac până apare al patrulea... Ah, dar vă pot spune că m-am bucurat să fiu iarăşi în lumea frumoasă şi totuşi extrem de întunecată şi plină de mistere şi pericole creată de Holly Black şi Cassandra Clare, să aflu ce se mai întâmplă cu Aaron, Tamara, Call şi ceilalţi, şi desigur să îl admir pe Havoc; cine-ar fi crezut că poate să crească atât de repede, să fie aşa de periculos şi-n acelaşi timp să pară un ghemotoc uriaş de blană numai bun de îmbrăţişat. Pot să am şi eu unul? Pot, pot?
Cu siguranţă acest volum, pe lângă suspans, întorsături de situaţie, evoluţia personajelor, dialog plin de culoare şi trădări din partea cui te-aştepţi mai puţin, prezintă foarte bine faptul că nu există bine şi rău, prieten sau duşman, minciună şi adevăr, prieteni şi familie. Pentru că totul şi toţi se schimbă într-o secundă şi Call e nevoit să se bazeze pe ce-i de care fugea şi să fugă de persoanele la care ţinea cel mai mult. Plus că, poţi avea iarăşi încredere în cineva ce te-a trădat, dar spune că ţi-a vrut binele? Dacă cineva vrea să te omoare ca să te salveze de ţine, e ceva bun? E bine să minţi ca să-i protejezi pe ceilalţi sau tot crudul adevăr e necesar?
Vă las pe voi să descoperiţi răspunsurile la aceste întrebări şi sper să vă placă Mănuşa de Aramă aşa tare cum mi-a plăcut mie; deşi eu am citit-o cam pe nerăsuflate şi nu prea vă recomand. Să nu faceţi indigestie. Iar după ce-o citiţi nu uitaţi s-o recomandaţi şi altora, asta după ce-au citit primul volum, căci e o serie ce merge citită la orice vârstă. Ahm, adică nu e ca şi cum eu i-am recomandat-o fratelui meu mai mic şi nu invers. *cough* Iar până terminaţi voi de citit eu mă duc să-l caut pe Call... poate pot eu să-l plimb pe Havoc şi să mă joc cu el, cât timp el şi ceilalţi se antrenează. Încerc doar să fiu de folos, ok? Nu e ca şi cum o să mă joc cu o pufosenie uriaşă, monstruoasă şi care m-ar ucide instantaneu...
Vă las pe voi să descoperiţi răspunsurile la aceste întrebări şi sper să vă placă Mănuşa de Aramă aşa tare cum mi-a plăcut mie; deşi eu am citit-o cam pe nerăsuflate şi nu prea vă recomand. Să nu faceţi indigestie. Iar după ce-o citiţi nu uitaţi s-o recomandaţi şi altora, asta după ce-au citit primul volum, căci e o serie ce merge citită la orice vârstă. Ahm, adică nu e ca şi cum eu i-am recomandat-o fratelui meu mai mic şi nu invers. *cough* Iar până terminaţi voi de citit eu mă duc să-l caut pe Call... poate pot eu să-l plimb pe Havoc şi să mă joc cu el, cât timp el şi ceilalţi se antrenează. Încerc doar să fiu de folos, ok? Nu e ca şi cum o să mă joc cu o pufosenie uriaşă, monstruoasă şi care m-ar ucide instantaneu...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu