Descriere:
In stravechea cetate din Haven, Rephelimii, un grup de asasini condusi si instruiti de Azazeal Vellenhall, incearca sa impiedice declansarea unui razboi cu Cele Zece Orori. Jack Harper, liderul lor, este trimis dincolo de Voal, pentru a o gasi pe nepoata lui Azazeal – tanara Desiree, cea de a Treia Cheie a Havenului.
Insa cand descopera misterele care inconjoara conacul Wolfmaner si cine e raspunzator pentru crimele savarsite in urma cu 150 de ani, Desiree refuza sa isi accepte mostenirea si sa infrunte trecutul. Jack nu are de gand sa renunte si ar face orice ca sa salveze Havenul. Ii va castiga increderea, o va minti si o va seduce pentru a-si indeplini misiunea.
Provocarea a fost acceptata.
RECENZIE:
Faptul ca sunt cititor pasionat *sau obsedat cum zic unii* e ca o sabie cu doua taisuri: am avut parte de-o multime de carti, de toate felurile si am trait in zeci de lumi etc, dar e un defect atunci cand citesc o noua carte. Ce vreau sa zic - cand ai citit mai putine n-ai de unde sa stii daca o idee a mai fost folosita sau scrisa de inca douazeci de ori, sa zicem, in stiluri si moduri diferite, deci esti impresionat mai usor si crezi ca-i originala. Daca ai mai citit si acele douazeci de carti, atunci originalitatea poate fi mai scazuta sau nula.
Am facut aceasta paranteza care pare sa n-aiba sens, dar veti vedea ca are.
In primul rand ii multumesc autoarei pentru ca mi-a trimis acest volum si pe al doilea pentru a le citi si a posta niste recenzii sincere *ahm, cum fac de obicei*. In al doilea rand pot spune ca acest roman a fost o cursa interesanta si foarte rapida. L-am citit foarte repede si m-am bucurat din plin de actiunea si suspansul care au fost la cote maxime, spre bucuria mea, si inconstient am facut si paralele si comparatii.
Acum o sa ziceti 'ah, da nu pot sa cred! cum ai putut sa compari cartea asta cu altele?'; si aici revin la ce-am zis la inceput. In timp ce citeam, mintea mea vedea anumite elemente si cumva, inconstient, compara acest volum cu altele pe care le-am citit si care au la baza aceeasi idee.
Nu consider ideea pe care aceasta serie se bazeaza, pana acum, una originala si nici executia n-a fost originala, in totalitate. Da, a avut si elemente noi sau care m-au surprins putin, ceea ce imi place. Mi-au placut stilul cursiv si simplist al autoarei, descrierile au fost foarte vii si personajele au parut reale si realiste.
Ce m-a deranjat. Nu stiu daca sunt doar eu, chiar n-am citit nicio alta recenzie, dar mi s-au parut prea multe personaje. Iar daca au fost multe si dintr-o data, in capul meu s-a creat asa un terci. Au fost momente in care le-am incurcat, mai ales pe fete, si e ceva ce-mi displace enorm. Cred c-ar fi fost mai bine daca erau mai putine sau macar si mai puternic individualizate, parerea mea.
Am observat, si aici iar revin la paranteza de la inceput, niste stereotipii, cum ar fi Des care uneori se enerva fara rost sau faptul ca brusc tipul strain nu mai era asa periculos si dubios, doar pentru ca a ajutat-o sau pentru ca era atragator. Sau ca tocmai in momentul cel mai tensionat sentimentele de iubire ies la iveala. Etc.
In tot ce-am zis pana acum am incercat sa arat ce mi-a placut si ce nu la aceasta carte. Si o sa fac si o mica concluzie - mi-au placut ritmul povestii, actiunea si suspansul, momentele de tensiune si decorul pe care autoarea a reusit sa le creeze. Nu mi-au placut crizele adolescentine, insta-love -ul care a fost slabut, dar a fost, si multimea de personaje care de la jumatatea cartii si pana spre final s-au contopit in cateva.
Cred ca acest roman e unul bunicel, e provocator si bine scris, are actiune, descrieri si suspans, dar nu iese din Young Adult. Cu siguranta adolescentii si persoanele mai mici ca mine il vor aprecia si iubi mai mult, plus ca vor empatiza mai bine cu personajele si trairile lor. Si cred c-ar fi un punct de plecare daca vreti sa cititi ceva cu ingeri sau in acest caz cu rephelimi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu