RECENZIE - Oraşul Sufletelor Pierdute (Instrumente Mortale #5) de Cassandra Clare

Descriere:

Întunericul ameninţă să îi înghită pe vânătorii de umbre. 

Există vreun preţ prea mare de plătit, chiar şi pentru dragoste? 

Când Jace şi Clary se întâlnesc din nou, Clary este îngrozită să afle că magia demonului Lilith l-a legat pe iubitul sau Jace de maleficul ei frate Sebastian. Jace se află acum în slujba răului. Conclavul este hotărât să îl distrugă pe Sebastian, dar nu există nicio modalitate de a face rău unuia fără a-l răni pe celălalt. În vreme ce Alec, Magnus, Simon şi Isabelle negociază cu elfii luminii, cu demoni şi cu nemiloasele Surori de Fier pentru a încerca să-l salveze pe Jace, Clary joacă şi ea un joc periculos. 

Eşecul ar însemna nu doar pierderea propriei vieţi, ci şi a sufletului lui Jace. Clary este dispusă să facă orice pentru Jace, dar poate să mai aibă încredere în el? 

Sau este cu adevărat pierdut?

RECENZIE:

Am ajuns şi la volumul cinci al acestei serii şi Doamne ce nebunesc şi tensionat a fost! 

Sincer după finalul volumului anterior nu prea-mi dădeam seama cum aveau lucrurile să se rezolve, cum avea să fie Jace şi mai ales cum naibii rezolvau situaţia fără să lovească în două părţi. Pentru că era foarte complicat şi părea că nimeni n-ar fi avut răspunsul, nici măcar Fraţii Tăcuţi sau Surorile de Fier. Chiar şi săracul Magnus nu mai ştia ce să facă. 

Cumva acest roman a fost unul cu tentă psihologică, pentru că fiecare şi-a aparat interesele, am avut parte de tot felul de dezvăluiri şi de declaraţii (de moarte, război, iubire, ură), de conflicte şi dialoguri bine scrise, realiste şi argumentate. 

Au fost personaje care m-au bucurat datorită deciziilor luate, ambiţiei şi dăruirii, dar au fost şi altele care din egoism sau naivitate (că să nu zic altfel) m-au enervat foarte tare. Printre acestea le-aş numi pe Jocelyn, care pe zi ce trece mi se pare mai egoistă şi mai irealistă legat de Clary şi de orice aspect al vieţii ei. Pur şi simplu nu acceptă că a crescut şi că are dreptul să facă ce vrea. Iar atâta timp cât o laşi şi accepţi că e vânător de umbre, cât de stupid să fii că să-i interzici să fie cu cel pe care-l iubeşte? Apoi ar fi Camille, care nu doar că e enervantă prin simplul fapt că există, dar şi pentru că-şi bagă nasul şi-i aţâţă pe ceilalţi. 
Şi cu părere de rău îl includ şi pe Alec. Pentru c-a făcut nişte lucruri la care nu m-aşteptam, a luat nişte decizii extrem de urâte şi îi dau dreptate lui Magnus. 

Nu vreau să discut plotul, întorsăturile de situaţie, acţiunea şi suspansul ce m-au dat peste cap, încât am citit cartea în mai puţin de patru ore. Dar pot spune c-a fost un volum solid, plin de emoţii de tot felul, duşmani, înjunghieri şi piedici. Şi fiind scris din mai multe perspective nimic nu e centrat, avem parte şi de Simon, de Jordan şi Maia, aflăm mai multe despre ei şi trecutul lor, Isabelle, Magnus şi Alec, Clary şi Jace, Jace şi Sebastian, şi Sebastian şi Clary. 

Chiar nu mai ştiu ce să spun, pentru că nu vreau să dau spoilere. Doar vă recomand seria, pentru că pe lângă ideea interesantă şi acţiunea şi suspansul care vin la sigur, tratează şi teme ca prietenia, familia, orientările sexuale, trădările, maturizarea şi altele.