RECENZIE - Prințul Spinilor (Imperiul Fărâmițat #1) de Mark Lawrence

Descriere:

Cândva odraslă regală privilegiată, crescută de o mamă iubitoare, Jorg Ancrath a devenit Prinţul Spinilor, un adolescent fermecător şi imoral, care conduce o bandă de proscrişi brutali.

 Lumea este în haos, violenţa abundă, coşmarurile răsar la fiecare pas. Trecutul dur al lui Jorg l-a făcut să nu se mai teamă de niciun om, fie el viu sau mort. Totuşi mai există ceva care-l înspăimântă… 

Reîntors la castelul tatălui său pentru a-şi revendica moştenirea, Jorg trebuie să se confrunte cu orori din copilărie şi să-şi croiască viitorul împotriva tuturor.

RECENZIE:

Primul lucru ce-mi vine în cap când mă gândesc la acest roman este limbajul - extrem de direct, fără perdea, vulgar și colorat. Teoretic acest roman e încadrat în Young Adult, dar la câte înjurături sunt și la câte omoruri și scene de tot felul, aș zice că ar trebui pusă o limită de vârstă undeva. Personal, poate citi oricine acest roman, dar dacă rămâneți șocați, pentru că nu știați ce găsiți în el, atunci e vina voastră.

Prințul Spinilor nu e un roman pentru copii, clar. Se poate citi chiar că unul pentru adulți sau pentru tineri, căci așa cum am zis există un limbaj vulgar și extrem de direct, nimic nu e spus pe ocolișuri, iar sângele și capetele tăiate sunt la ordinea zilei. E o carte întunecată și care atunci când spui că nu te va mai șoca - o face. Îți râde în nas și-ți mai arată niște părți urâte pe care nu le-ai mai văzut.

La început mi-a displăcut. Tot. Scriitura, personajul principal, celelalte personaje, acțiunea, limbajul. Parcă Jorg vrea să-l urăști și să-l displaci, iar ceilalți ce-i sunt alături nu sunt nici ei mai încântători. Plus că am fost lovită în față de brutalitatea și sinceritatea cărții. Acest roman nu e genul de fantasy drăguț și roz. E un roman plin cu scene de luptă, cu intrigi și cu dușmănii. Lumea se îmbrățișează doar ca să se injughie, se sărută doar ca să-și dea cu capul în gură și își vorbesc doar ca să se batjocorească.

Nu începeți romanul acesta gândindu-vă că va fi o lectură ușoară, pentru că numărul mic de pagini e înșelător. E extrem de încărcat cu acțiune și suspans, iar lumea e descrisă și creionată cu fiecare pagină. Prin schimburile de replici și gesturi neînsemnate cunoaștem toate personajele, cu bune și rele, și niciodată nu știi când vei observa o altă față a lor. Sau când unul din ei va muri.

Ziceam la început că am urât totul. Acum iubesc totul. Lumea murdărită de răutate și sânge, de invidie și orgoliu, personajele cu un suflet mai negru ca cele mai adânci prăpăstii, toate creaturile întâlnite pe drum, intrigile și dialogurile, descrierile și mai ales Jorg.

Jorg pare un puști și de-a lungul cărții îl vezi în diferite perioade ale vieții, și-i observi transformarea, ii afli secretele, și mai ales ești atras de cruzimea lui, de ambiția nemărginită și de faptul că niciodată, dar niciodată, indiferent de dușman și de situație nu se dă bătut. Iar zâmbetul ironic îl însoțește întotdeauna.

Aș putea vorbi ore în șir de acest roman, dar aș face doar să-l laud. Mie mi-a plăcut tare mult, chiar dacă la început a fost puțin greu să înțeleg și am vrut să renunț la a-l mai citi. Dar dacă ai răbdare și știi cu adevărat că vrei să afli povestea și vrei să fii alături de Jorg, atunci merită să citești în continuare. N-am citit multe romane fantasy, dar știu să văd o carte bună de departe. Iar asta are mare potențial și abia aștept să citesc continuările.

Recomand Prințul Spinilor celor doritori de aventură și de călătorie, dar care au și-un stomac puternic și o minte limpede. Nu citiți romanul dacă vreți ceva luminos și blând, nu căutați în el personaje nobile, pure și inocente. Nu-l deschideți vrând să vedeți un limbaj delicat și fragil. Căci vă vor lovi puternic în față contrariile și să nu-mi ziceți că nu v-am avertizat. : )