RECENZIE - Orasul Ingerilor Cazuti (Instrumente Mortale #4) de Cassandra Clare

Descriere:

Războiul s-a terminat, iar Clary Fray se întoarce la New York, entuziasmată de planurile sale de viitor. Dar totul are un preţ...

În sfârşit, vânătorii de umbre fac pace cu locuitorii din Lumea de Jos. Clary se antrenează să devină vânător de umbre şi să-şi folosească puterea unică. Mama ei se căsătoreşte cu iubirea vieţii sale. Şi, mai important decât orice, Clary poate spune despre Jace că este iubitul ei.

Dar...

Cineva ucide vânători de umbre, iscând tensiuni între vânătorii de umbre şi locuitorii din Lumea de Jos, ceea ce ar putea duce la un al doilea sângeros război. Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, nu o poate ajuta – mama lui tocmai a aflat despre el că este vampir, iar Simon este nevoit să plece de acasă. Când Jace începe să se îndepărteze de Clary fără să-i explice acesteia de ce o face, tânăra se vede forţată să investigheze adâncurile unor mistere care, odată desluşite, îi revelează un coşmar cum nu se poate mai groaznic: ea însăşi a pus în mişcare un lanţ de evenimente în urma cărora i-ar putea pierde pe toţi cei pe care-i iubeşte.

Inclusiv pe Jace...

RECENZIE:

Aproape ca-mi vine sa ma bat singura, deoarece nu stiu de ce naibii am ascultat de parerea majoritatii legat de acest volum. Recunosc ca la inceput nu m-a incantat cand am auzit ca miss Clare dorea sa transforme trilogia in serie, dar nici n-am sarit repede cu criticile si nici nu mi-am batut joc ca altii pe diverse site-uri sau media.

N-am avut asteptari cand am inceput romanul, doar curiozitate, caci descrierea suna bine, coperta este superba, ca de obicei, iar personajele s-au dezvoltat intr-un mod extrem de frumos si au devenit toti niste caractere bine formate.

Nu voi vorbi de plot in detaliu, caci este volumul patru, dar voi zice ca m-a surprins puternic din toate punctele de vedere. Am avut parte de suspans si actiune pe toate fronturile si-n fiecare capitol, iar cand nu era actiune exista tensiune intre grupuri, intre personaje, intre personaj si sine. Cred ca e cel mai bun volum de pana acum din serie din punct de vedere al personajelor si al dezvoltarii lor si prezentarii acesteia.

Toti mi s-au parut mai maturi, mai puternici, indrazneti si siguri pe ei: Clary (pe care chit ca n-am suportat-o prea bine inainte) care s-a schimbat foarte mult si e mai sigura pe ea, si a renuntat la toata drama adolescentina; Jace, care desi sarcastic ca intotdeauna, a devenit putin mai calculat; Simon, care mi se pare cel mai schimbat, in bine, personaj din toata seria, si mi-a fost dor de el. Alec si Magnus, care-mi sunt tare, tare dragi. Si altii. 

Avem parte de-o multime de vanatori de umbre, intalnim si alte creaturi, fiecare cu interesele ei, care mai de care sa mai arunce niste ura, niste intepaturi si niste indoiala, dusmanii noi sau vechi, isi fac iar simtita prezenta. A fost genial.

Spuneam la inceputul recenziei ca-mi vine sa ma bat singura. De ce? Eram gata sa nu mai continui aceasta serie, pentru ca de cand a aparut volumul asta, majoritatea doar de rau au zis: ca-i volum de umplutura, ca Simon e enervat si ce naibii se pune accentul pe el, ca Jace si Clary iar au luat-o pe campii etc etc. 

Iar eu acum dupa ce l-am citit (a se intelege devorat in cateva ore) am impresia ca or eu am citit alta carte fata de ei, or lor le fileaza o lampa. N-am stat sa ma gandesc daca a fost mai bun ca volumul trei si nici nu-mi pasa, dar romanul asta sta singur in picioare, e complex si are de toate: actiune, suspans, personaje bune si evoluate, complex, are intrigi si conflicte exterioare si interioare, are perspective multiple bine scrise si diferentiate, are personaje negative puternice si individualizate. 

Are emotii si sentimente de tot felul, si clipe de tensiune. Asa ca nu inteleg ce nu le-a placut lor. A, poate ca i-a deranjat faptul ca personajele au evoluat, au crescut mental, nu se mai poarta ca niste pusti fara griji si acum se implica in treburile celor mari, vad iubirea altfel si o simt altfel, invata ce inseamna daruirea si sacrificiul, si se gandesc ca mai bine tii departe pe cineva, pe care-l iubesti, decat sa-i provoci durere. Poate ca i-a deranjat lipsa de clisee sau dialogurile fara substanta.

Pentru mine acest volum a fost, asa cum am mai zis, superb, din toate punctele de vedere, am apreciat si actiunea si suspansul, si clipele de iubire si relaxare, am inteles ascunderea anumitor informatii sau secrete doar pentru a-l salva pe celalalt si poate unii nu pot trece peste, insa eu cred ca daca nu-i spui cuiva ceva ca sa-l aperi, atunci nu e tradare. 

Pentru mine acest volum e unul din cele mai bune din serie si datorita lui am de gand sa le citesc si pe celelalte back to back si sa termin si Dispozitive Infernale. Asa ca poate oricine sa zica ce-o vrea si putin imi pasa ca lor nu le place. Seria asta evolueaza frumos si abia astept sa ma bucur si de restul volumelor.