RECENZIE - Cerul e pretutindeni de Jandy Nelson

Descriere:

CERUL E PRETUTINDENI și începe de la picioarele tale

Ar fi trebuit să mor de atâta suferință, nu să mă îndrăgostesc…

Lennie este o tânără de 17 ani, cântă la clarinet și iubește foarte mult cărțile. Își duce viața, liniștită și mulțumită, în umbra expansivei sale surori mai mari, Bailey.

 Însă, când Bailey moare subit, Lennie e catapultată in mijlocul scenei propriei sale vieți - și, în pofida experienței sale nule în privința băieților, se trezește dintr-odată oscilând între doi. Toby este fostul iubit al lui Bailey; durerea pierderii din sufletul lui o oglindește perfect pe cea a lui Lennie.

 Joe este sosit recent în orașul lor, tocmai din Paris, și este posesor al unui zâmbet atât de magic precum talentul lui, fiind un foarte bun interpret la chitară clasică. Pentru Lennie, unul e soarele, iar celălalt luna. Unul încearcă să o scoată din suferința cruntă, iar celălalt o consolează în aceasta. Dar când cei doi se intersectează, universul lui Lennie e pe cale să explodeze…

RECENZIE:

Mi-a placut tare mult cartea asta, dar Lennie mi-a dat, in majoritatea timpului, dureri de cap. 

N-am de gand sa vorbesc foarte mult, pentru ca as da spoilere, insa vreau sa va zic ca acest roman trebuie citit ca sa fie inteles. Nu cred ca e posibil ca intr-o recenzie sa redau toate emotiile, durerea, fericirea, furtunile interioare, si alte trairi, oricat as incerca. E un roman plin - pur si simplu te inunda cu emotii de la prima pagina. 

Mereu m-auziti spunand ca eu caut carti care sa transmita si sa ma faca sa simt. The Sky Is Everywhere e una din acele rare carti si mi-a facut mare placere s-o citesc. E o lectura extrem de usoara si de rapida, am citit-o in nici trei ore, insa foarte complexa si emotionanta. Totul pare extrem de real, te atasezi foarte usor de personaje si vrei sa ii intelegi si sa-i sustii. 

N-as zice ca e un roman trist, care sa te faca sa plangi, mie mi s-a parut mai mult melancolic si plin de-o tristete dulceaga, dar te rascoleste putin si dupa ce-l termini de citit, cazi pe ganduri. Nu cred ca e una din acele carti care dupa ce-ai citit-o iti dispare din minte, ci ramane acolo, alaturi de altele ce te-au ravasit.

Spuneam la inceput ca Lennie a fost singurul lucru din toata povestea ce m-a enervat. Sau mai bine zis unele decizii luate de ea, faptul ca mai niciodata nu stia ce-si doreste si cu cine sa fie, amestecand totul si ametindu-i si pe ceilalti. Nu exista clar, sau exista, un triunghi amoros, dar din cauza lui Lennie cumva el se formeaza. Si asta m-a cam facut sa scad o stea din rating, pentru ca a stricat din frumusetea romanului. 

Toby si Joe sunt draguti amandoi, diferiti, dar asemanatori si intr-un fel imi venea sa-i bat pe umar sau sa le zambesc, cand Lennie jongla cu ei si mai ca putin ii pasa, daca in egoismul si durerea ei, uneori falsa sau adevarata, daca ei sunt raniti. As zice ca ea a fost extrem de norocoasa sa ii aiba prin preajma, si m-am bucurat putin cand , tot datorita bunatatii lor si caracterului cald, la final totul s-a asezat la locul lui firesc.

Recomand acest roman celor care vor ceva proaspat, extrem de sincer si plin de sentimente, realist, care te face sa zambesti si totusi sa ai noduri in gat, si care, din cand in cand, vor sa mai ia o mica pauza de la cartile pline de actiune si paranormal sau distopice. 

Lectura placuta!