Descriere:
În întunecatele și mizerabilele ocne din Endovier, o fată de optsprezece ani își ispășește o condamnare pe viață. Ea este o asasină, cea mai bună din breasla ei, dar a făcut o greșeală fatală: s-a lăsat prinsă.
Tânărul căpitan Westfall îi oferă o ieșire – libertatea, în schimbul unui uriaș sacrificiu. Celaena trebuie să-l reprezinte pe prinț într-o competiție până la moarte, luptând cu cei mai talentați hoți și asasini ai țării.
Indiferent dacă rămâne în viață sau moare, Celaena va fi liberă. Indiferent dacă câștigă sau pierde, ea își va descoperi adevăratul destin. Dar va putea să se înmoaie inima ei de asasin?
RECENZIE:
După ce a stat ani de zile pe raft și pe TBR-ul meu, am citit-o în sfârșit și, sincer, mi-a plăcut mai puțin decât aș fi sperat și aș fi vrut. Știu că e cartea preferată a multora, dar pentru mine n-a fost să fie.
În primul rând, s-a citit greu și, până m-a prins, aproape că citisem jumătate din ea. În al doilea rând, când o lăsam din mână, nu simțeam nevoia să o continui imediat sau să mă gândesc ce urmează, ce fac personajele – ceea ce pățesc de obicei când îmi place ceva, mai ales fantasy. Tocmai de asta mi s-a părut și foarte lungă, iar până să ajung la final mai că ziceam că nu se mai termină. Ceea ce m-a întristat un pic, dar asta e.
„Tronul de Cleștar” nu e o carte rea, dar pentru mine, în niciun caz nu-și merită laudele. Da, are momente când e atmosferică sau amuzantă, când suspansul și acțiunea te țin lipit de pagini, doar că pentru mine momentele astea au fost puține. N-am reușit să mă atașez de niciun personaj, iar Celaena, culmea, a fost cea pe care am înțeles-o cel mai puțin, deși e personajul principal. Și nu cred că e doar vina ei, ci mai mult vina scriiturii și a faptului că mie mi s-a părut rece. N-am simțit nimic cât am citit – indiferent ce s-a întâmplat și oricât de periculoasă, frumoasă sau dulce era o scenă, eu tot departe m-am simțit. Dar asta e 100% subiectiv.
A fost interesant să aflu, în sfârșit, care-i povestea și ce se întâmplă – dacă reușește să câștige competiția, cum reușește, dacă până la urmă o să se înțeleagă cu familia regală sau cu căpitanul Westfall, cum e viața la castel și de ce e capabilă asasina sau dacă e doar numele de ea.
Ideea în sine nu-i rea și, cum spuneam, au fost părți care mi-au plăcut, dar prea puține. Da, sunt curioasă să aflu ce urmează și, probabil, o să citesc următoarele volume. Și chiar sper să fie adevărat că seria devine mai bună cu fiecare volum.
Părerea mea despre asta sigur e controversată, așa că, dacă n-ai citit-o și vrei, fă-o. Poate la tine o să meargă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu