Descriere:
Un băiat întâlnește o fată. Trecutul întâlnește viitorul. Un deget întâlnește un trăgaci. Începutul întâlnește sfârșitul. În viitorul apropiat, unei funcționare publice nemulțumite de cariera sa i se oferă un post bine plătit într-o instituție guvernamentală nouă, misterioasă, care aduce „expați“ din diverse epoci istorice pentru a testa limitele călătoriei în timp.
Rolul ei este să funcționeze ca „punte“: să conviețuiască, să-l asiste și să-l monitorizeze pe expatul cunoscut drept „1847“ – comandorul Graham Gore. Din punct de vedere istoric, comandorul Gore a murit în nefericita expediție a lui Sir John Franklin în Arctica; prin urmare, este puțin derutat când se trezește înconjurat de concepte stranii precum „mașină de spălat“, „Spotify“ și „prăbușirea Imperiului Britanic“. Cu o poftă nemărginită de descoperire și o țigară mereu între degete, se adaptează rapid, iar în cursul unei veri lungi și fierbinți, Graham și puntea lui trec de la stânjeneală la o prietenie sinceră, apoi la ceva mai mult.
Când însă adevăratul scop al proiectului care i-a adus împreună începe să iasă la iveală, Gore și puntea lui sunt siliți să-și înfrunte alegerile din trecut și viitorurile imaginate. Este posibil ca dragostea să triumfe asupra structurilor și epocilor istorice care i-au modelat? Și cum poți sfida istoria când istoria trăiește în casa ta?
RECENZIE:
„Ministerul Timpului” e o carte despre oameni, istorie, viață și timp, cu elemente SF. Aș spune că e potrivită pentru cei care vor un SF lejer, fără un sistem complex sau tot felul de denumiri și prea multă informație legată de tehnologie sau lume, vorbind strict de acest aspect fantastic. Căci eu aș pune-o, în primul rând, în categoria de poveste care se concentrează pe oameni, pe relațiile dintre ei, pe identitate, pe cât de ușor sau cât de greu le e să se adapteze într-un mediu nou sau în condiții noi, și abia apoi în categoria de roman SF.
Și zic asta deoarece, dacă vreți un roman SF mai serios și citiți asta, e posibil să fiți dezamăgiți. Sau nu. Mie mi-a plăcut și nu m-a deranjat faptul că nu s-a concentrat pe acest aspect decât puțin. Deși, da, spre final aș fi vrut mai multe explicații sau ca acele părți să nu fie atât de repezite, primind mai mult timp și atenție – poate la fel ca alte părți din poveste. La acest capitol nu mi s-a părut neapărat slabă, dar parcă autoarea n-a oferit cât ar fi putut și a trecut prin ele doar ca să poată merge mai departe și să revină la scenele obișnuite.
„Ministerul Timpului” a fost o carte pe care am ascultat-o în format audio în câteva ore și nu regret că am ales-o. M-a prins imediat; mi s-a părut interesantă ideea de „punte” și modul în care lucrează cu acești expați, felul în care ei trebuie să se adapteze, cum pentru ambele părți e o muncă continuă. Și, pe lângă legătura profesională, a fost frumos să văd cum s-au format și legături de prietenie sau mai mult de atât.
Toate personajele au fost bine scrise, complexe, individualizate, și tocmai de asta au existat destule momente emoționante sau dureroase, căci te atașezi de ele și simți prin ce trec.
Când am terminat-o, am stat să mă gândesc, căci nu eram neapărat mulțumită de final. Dar acum, după câteva zile, parcă e ok. Emoțiile s-au mai așezat și cred că a fost mai bine așa. Finalul chiar e unul realist și mai aproape de adevăr, chit că e o carte SF, și din acest motiv te răscolește puțin. Chiar recomand. Fie că o citești pentru personaje, emoții, acțiune, suspans, sau doar pentru că vrei un SF oarecum diferit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu