Descriere:
Pe întreg pământul, urme negre de mâini, imprimate cu foc, apar pe mai multe porți. Sunt ale unor creaturi străine, înaripate, care s-au strecurat în această lume printr-o despicătură din cer.
Într-o dugheană veche și întunecată, proviziile de dinți omenești ale unui diavol scad periculos.
Iar pe străduțele întortocheate, întunecate și misterioase ale Pragăi, o tânără elevă de la Liceul de Artă e pe cale să fie prinsă într-un crâncen război din altă lume.
Ea este Karou. Își umple caietele de schițe cu portrete de monștri, care poate că sunt sau nu sunt adevărați. Obișnuiește să dispară în mod misterios pentru a îndeplini unele „comisioane”; vorbește multe limbi – nu toate omenești, iar părul ei, de un albastru-aprins, chiar așa îi crește. Oare cine este ea? Întrebarea aceasta nu-i dă pace, dar tocmai este pe cale să afle răspunsul.
Când unul dintre străini – frumosul Akiva, chinuit de amintiri întunecate – dă cu ochii de ea, pe o alee din Marrakech, rezultatul este sânge și explozie de lumină astrală, secrete dezvăluite și o dragoste cum numai în stele poate fi scrisă, ale cărei rădăcini sunt adânc împlântate într-un trecut nemilos și dureros. Va ajunge, oare, Karou să regrete c-a aflat adevărul despre ea însăși?
RECENZIE:
M-am apucat de "Născută din fum și os" fără să am așteptări, căci, la câți ani a stat ea după mine, nici nu mai știam de ce-am adăugat-o pe listă sau cât de mult voiam să-mi placă. Auzisem că e atmosferică și că are o scriitură frumoasă, și pot să zic că da, așa e. E o poveste atmosferică și chiar îți poți imagina străzile din Praga și orașele și locurile în care Karou ajunge, indiferent cât de mult sau puțin stă în ele. E și o carte care se citește repede, plină de acțiune, suspans, magie și o mulțime de personaje și creaturi interesante. Toate astea mi-au plăcut mult, alături de aerul de originalitate pe care l-am simțit și care m-a făcut să cred că ar putea fi o nouă carte preferată de-a mea.
Doar că, apoi, am ajuns la jumătate, și de-acolo, până spre final, a luat-o totul la vale. Iar eu am simțit că se destramă tot ce-mi plăcuse până atunci: firul narativ a devenit repezit, n-am mai simțit nimic indiferent ce se întâmpla, personajele au început să se subțieze și să se amestece între ele... Și, cum simțea Karou că-i fuge pământul de sub picioare, așa am simțit și eu că se duce naibii noua mea bucurie. Încă mă gândesc dacă am o problemă doar cu ce s-a întâmplat sau și cu modul în care a fost scris. Și, probabil, răspunsul e undeva la mijloc.
Fără să intru în detalii și să dau spoilere, o să zic doar că mie mi s-a părut clișeic și răsuflat tot ce ține de relațiile din poveste. Dar și cum au evoluat lucrurile și toate dezvăluirile și întorsăturile alea de situație.Nimic n-a fost realist, totul e pe repede-înainte și n-are sens. Sau, mai bine zis, pentru mine nu a avut. Iar asta, în ochii mei, a făcut și ca personajele să fie copilăroase și parcă altele față de prima parte a cărții, când mi s-au părut mai complexe, mai interesante și nu doar niște copii ale altora, pe care le-am mai întâlnit și-n alte cărți. Dar, mă rog, poate-i vina mea, căci eu voiam o carte fantasy, care poate avea și elemente romantice, dar am primit, în mare parte, fix opusul. Acum, dacă mie asta mi-a displăcut, poate altcuiva o să-i placă, fiind poate fix ceea ce caută.
Una peste alta, a fost ok, nu regret că am citit-o, dar mai mult m-a lăsat cu un gust amar și cu o stare de dezamăgire. Fiindcă părți din ea au fost ce voiam, au fost bine scrise, totul a fost așa de viu și frumos și crud, iar altele au fost parcă scrise de-un amator, și, amestecate, a ieșit o ciorbă pe care nu știam cum s-o termin mai repede, până nu-mi pierea cheful. Dacă n-ai citit-o și vrei s-o faci, chiar te rog. Căci sunt sigură că ce m-a deranjat pe mine e ceea ce caută altcineva. Iar scriitura, lumea asta și părțile bune merită cunoscute.
O să continui seria? Poate. Dar, în niciun caz, nu mă grăbesc.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu