A trecut un an și jumătate de carantină la Școala de fete Raxter, de când a apărut Toxul. Întâi au murit una după alta profesoarele. Trupurile elevelor s-au transformat în ceva ciudat și străin. Izolate de restul lumii și lăsate să se descurce singure pe insula pe care se află școala, fetele nu îndrăznesc să iasă dincolo de gard, unde Toxul a transformat pădurile în locuri sălbatice și periculoase.
Când Byatt dispare, Hetty va face orice că s-o găsească: va sfida carantina și va infrunta ororile de dincolo de gardul școlii. Dar în lume află că povestea este mult mai complicată decât și-ar fi putut imagina.
RECENZIE:
"Sălbaticele" a fost una din cărțile ce mi-a atras atenția de când a apărut, mai ales datorită coperții, însă și ideea m-a intrigat un pic.
Cred că merită citită dacă-ți plac poveștile ce combină elemente distopice cu niște horror și cu mister. Știu că și unii zic că e SF sau fantasy și nu i-aș contrazice, chit că eu n-o văd așa; dar da, are un pic din toate. Însă mai important e să descoperi dacă e pentru tine și dacă ți-ar plăcea. Mie nu mi s-a părut înfricoșătoare, nu m-a îngrețoșat, dar aș spune și că am o toleranță mai ridicată, așa că depinde de fiecare cum reacționează și ce citește de obicei.
Pentru mine "Sălbaticele" a fost doar ok. Da, am citit-o repede, e o lectură lejeră, m-a intrigat și mi-au plăcut personajele, deși uneori mi s-a părut c-au fost prea multe și s-au cam amestecat în capul meu, făcându-mă să nu le diferențiez. Acum nu știu dacă-i doar vină mea sau autoarea nu s-a străduit să le individualizeze prea tare sau i s-a părut că nu contează așa tare aspectul ăsta. Însă pot să spun că și mi-a păsat de ele și au vrut să iasă bine pentru ele, nu m-am atașat de niciuna și m-așteptam la mai mult. Totuși, dacă tu sau altcineva o citește sunt sigură că există șansă să aibă altă experiență.
Așa cum am sperat și că misterul să fie mai dezvoltat și să primesc răspunsuri la toate întrebările. N-o să neg că n-am primit, dar nu îndeajuns. Mai ales în ultimul sfert și finalul ăla... Fără să dezvălui prea mult și să stric sfârșitul pentru cineva, o să zic doar că eu voiam mai mult, mi se pare că s-a terminat brusc, încă au rămas semne de întrebare și n-am avut sentimentul ăla de satisfacție c-am citit-o și că da, știu ce s-a întâmplat și fiecare de ce a făcut ce. Dar știu și că asta e extrem de subiectiv și că ce așteptam eu nu o să aștepte și alții, iar dacă eu simt că m-a lăsat în pom, poate tu n-o să simți la fel.
Mă bucur c-am citit-o? Da. Mi-a plăcut? Da. Dar n-ar fi una din cărțile care aș spune că trebuie neapărat să fie pe lista ta și că ar trebui s-o prioritizezi în fața altora. Totuși e interesantă, înțeleg de ce mulți o recomandă și o să mai citesc de la autoare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu