Rebecca nu ştia că iubirea este posibilă până să-l întâlnească pe Paul, un bărbat însurat al cărui trecut e la fel de îndurerat ca al ei. Atraşi irezistibil unul de celălalt, cei doi sfârşesc prin a fi împreună, având sentimentul că sunt perechea perfectă.
Dar, douăzeci de ani mai târziu, secretele sumbre care i-au făcut să se apropie ajung să le distrugă căsnicia. Amândoi au aventuri, dar relaţia lui Paul cu ultima lui amantă scapă de sub control. În plus, prima lui soție îl urmăreşte cu tot mai multă insistenţă, iar Rebecca descoperă planul elaborat al lui Paul de a-şi construi o nouă viaţă. Şi, cu toate că ajunge victima dependenţei de opioide, Rebecca pune şi ea la cale un plan malefic, unul care ar putea fi fatal.
Ce urmează e un joc imprevizibil şi elegant de-a şoarecele şi pisica, o poveste tulburătoare despre infidelitate şi neîncredere, care te ţine în suspans până la surprinzătoarea răsturnare de situaţie din final, făcându-te să te întrebi cât de bine îţi cunoşti partenerul de viaţă.
RECENZIE:
"Femeia ascunsă" e una din cărțile ce mie mi s-a părut doar ok, însă cred că ție ți-ar plăcea mai mult.
Scrisă din mai multe perspective, cu capitole scurte, jucându-se cu timpul și cu așteptările cititorului, reușește să te prindă și să te intrige destul de repede. Are întorsături de situație și dezvăluiri, unele ce mi s-au părut mai credibile ca altele, plină de suspans și cu destule personaje, cât să-ți ofere destui suspecți, dar și destule cât să complice relațiile și firul narativ.
Însă oricât mi-a plăcut și mă făcea curioasă cât citeam, atunci când o lăsăm din mână aproape că uitam de ea și nu-mi venea să o reiau; ceea ce pentru alții poate nu-i problemă, dar eu vreau să am o carte în gând tot timpul, să fac presupuneri și să am impulsul ăla de a o ține lipită de mână și de a o lua oricând doar să mai citesc un pic. Așa că pentru mine a asta a fost un minus.
Personajele mie mi s-au părut simpliste, unidimensionale și aproape interschimbabile, și doar în unele momente aș fi putut să spun ce-i diferențiază sau cum a reușit autorul să-i construiască așa bine, cât să ne ofere cu fiecare capitol câte o bucată din ei. Așa că nu mi-a păsat niciodată ce se întâmplă cu adevărat, n-am simțit nimic și pot să recunosc că dacă n-aș fi vrut să aflu care-i misterul și cum se termină, poate n-aș fi terminat-o.
Și asta nu cred că-i doar din cauza personajelor sau a firului narativ, ci a scriiturii. Nu m-a prins, de cele mai multe ori mi s-a părut monotonă, aproape plicitisitoare și oscilând între dialog și propoziții scurte și pagini întregi de descrieri, monolog și situații dintre cele mai normale, până la unele care nici în cele mai fantastice filme n-ar fi fost credibile sau să fi avut sens.
Însă toată asta e doar părerea mea și știu că multora le-a plăcut. Și știu că sunt oameni cărora o să le placă și tot ce critic eu, pentru ei n-o să fie o problemă. Pentru mine a fost un amestec de bune și rele, am terminat-o doar fiindcă am tras de mine și cu siguranță au fost prea multe perspective, din ce în ce mai slab scrise, și de care s-ar fi putut lipsit... sau să fi fost scrise mai bine.
Da, una peste alta, firul narativ mi-a plăcut și unele chestii chiar m-au făcut să zic da, e o carte bună. Însă au fost pe lângă asta prea multe minusuri.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu