Descriere:
După o despărțire dureroasă de iubitul ei, Tiffy Moore are nevoie de un loc unde să stea. Rapid. Și ieftin. Dar apartamentele pe care și le permite o fac să-și pună întrebarea dacă mucegaiul colorat de pe pereți se vrea cumva o operă de artă. Disperarea o face să fie deschisă la orice, așa că răspunde la un anunț pentru împărțirea unui apartament. Leon, care lucrează noaptea, va locui în apartament în timpul zilei, iar Tiffy îl poate avea pe timpul nopții și în weekenduri. El va fi acolo doar când ea este la birou. De fapt, nu vor trebui să se întâlnească niciodată.
Astfel, Tiffy și Leon încep să-și scrie unul altuia bilețele – de la ziua în care se ia gunoiul și ce resturi trebuie aruncate și până la veșnica întrebare dacă scaunul de la toaletă ar trebui să rămână ridicat sau coborât. Chiar dacă sunt diferiți, curând devin prieteni. Și apoi poate mai mult de atât. Dar să te îndrăgostești de colegul de apartament nu e probabil cea mai bună idee... mai ales dacă nu l-ai întâlnit niciodată...
RECENZIE:
Am avut ochii pe cartea asta de ceva timp, dar n-am știut niciodată când s-o citesc. Așa că azi, când n-am avut chef de nimic, deși mai aveam doar un sfert din "Sălbaticele", am luat-o de pe raft și-am zis să văd ce-i cu ea. Planul era să citesc câteva capitole, dar asta niciodată nu merge bine la mine; căci până să-mi dau seama eram prinsă în ea și capitolele alternând între perspectiva lui Leon și a lui Tiffy m-au făcut să uit de orice altceva și n-am lăsat-o din mâna până n-am terminat-o.
Nu-i cel mai bun romance pe care l-am citit vreodată și n-o să-mi rămână în minte pentru mult timp, dar pot să zic că m-am simțit bine cât am citit-o, m-am relaxat și chiar mi s-au părut simpatici cei doi și prietenii lor. Chit că au fost momente ce m-au făcut să vreau să fie mai complecși, mai ei înșiși și să nu-mi dea impresia unor personaje copie pe care le-am mai citit și-n alte cărți.
Și la fel ca-n alte cărți de dragoste normal c-avem și fostul lui Tiffy care își tot face apariția și nu lipsește nici conflictul răsuflat din ultimul sfert, pe care eu nu-l suport niciodată și aș trăi foarte bine fără el. Sau și dacă se întâmplă, aș fi vrut, ca de fiecare dată, ca personajele să-și folosească creierul și să comunice, înainte să interpreteze și să arunce totul la gunoi. Căci oricât de puțin ai cunoaște pe cineva, știind prin ce-a trecut, tot îți dai seama că n-ar face aia, nu? Sau asta cred eu.
Posibil ca asta să nu placă tuturor, însă "Dragoste în contratimp" nu e doar despre Leon și Tiffy și cum împart ei locuința. Ci e și despre viețile lor separate, ce-i roade, despre prietenii lor și despre familie, despre tot felul de relații, despre trecut, viitor, despre șanse și despre a încerca să iei o decizie bună, deși nu e deloc comfortabil, despre cum uneori cel mai mare obstacol al nostru suntem noi și cum unii se gândesc doar la interesele lor și-și bagă nasul în viețile altora; iar asta ajută sau complică și mai mult lucrurile.
O să recomand "Dragoste în contratimp", chit că nu m-a dat pe spate, pentru că e perfectă dacă vrei ceva lejer, rapid, care să te emoționeze, dar cât și să te facă să râzi. E o carte despre dragoste, cât și despre oameni, despre șanse și timp. Iar dacă ai un pic din cel din urmă, poate îi dai o șansă. Spor!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu