Descriere:
Lydia lucrează de mulți ani la crearea unei Inteligențe Artificiale, Henry — încă dinainte de accidentul în care a murit frățiorul său și care-i bântuie coșmarurile; încă dinainte să plece tatăl ei, lăsându-le pe ea și pe mama sa chinuitor de singure; încă dinainte ca prietena ei cea mai bună să-i devină cel mai înverșunat dușman.
Acum, Henry e puternic, inteligent, iubitor și înspăimântător de eficient: Lydia și-a construit singură iubitul perfect, într-un hard-disk plin de linii de cod.
Dar ce este Henry cu adevărat? Și cât de departe e dispus să meargă ca să fie tot ce-și dorește Lydia?
RECENZIE:
Am avut ochii pe cartea asta de ceva vreme și tot ezitam s-o citesc. Nu neapărat că nu voiam s-o citesc, dar ideea și descrierea mă intrigau rău de tot și o parte din mine se gândea și știa că ce-mi imaginez eu o să fie poate mult mai complex, n-o să se potrivească cu povestea. Și-am avut dreptate pe jumătate, căci da am citit-o.
"iLove" pentru mine a fost doar ok și mi s-a părut că autoarea a dus povestea într-o direcție ce pe mine nu m-a încântat doar pentru că oferea mai multă dramă și teoretic ar fi trebuit să arate de ce-s Lydia și Henry în stare. Și da au demonstrat, însă cu fiecare capitol și hotărâre de a continua pe drumul ăsta, mi s-a părut că povestea s-a îndepărtat tot mai mult de adevăr și n-a mai fost credibilă.
Și da știu, cum pot să vorbesc de a părea realist când e vorba de-o carte SF, cu inteligență artificială și toate astea. Dar da, se poate. Dacă e SF nu înseamnă că trebuie să fie ridicolă și că orice se întâmplă poate fi acceptabil. Sau pentru mine multe n-au fost. Iar dacă tu o citești și n-o să te deranjeze sau nu ești deloc de acord cu mine, asta e ok. E normal și în regulă să avem păreri diferite.
Regret c-am citit-o? Nu. Pentru că măcar acum am tăiat-o de pe listă și de fiecare dată când o văd în librărie n-o să mă mai uit cu jind la ea și să mă gândesc cum ar fi sau ce-ar fi dacă aș lua-o. Dar în niciun caz nu pot să zic că mi-a plăcut, c-am înțeles complet vreunul din personaje sau că nu mi s-au părut imature și acționând fără să se gândească la consecințe, ori doar când e prea târziu. (Și da, nu mă refer doar la personajele principale) Și și-atunci pentru pentru că sunt încolțiți. Însă o recomand? Aș tinde să zic nu, dar până la urmă dacă te intrigă de ce să nu-i dai o șansă și să-ți faci propria părere legat de ea. Plus că, dacă întreaga carte nu mi-a plăcut și-am avut destule probleme cu ea, n-o să neg că n-au fost bucăți din ea ce-au fost pe gustul meu și-aș fi vrut mai mult din alea și nimic din celelalte.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu