Descriere:
Lisa trăiește pentru fiica ei Ava, pentru slujba și pentru cea mai bună prietenă a sa, Marilyn.
Un client chipeș se arată interesat de ea, iar Lisa începe să viseze la o viață alături de el. Poate acum e pregătită. Poate ar trebui să aibă din nou încredere în cineva. Poate a venit vremea să lase în urmă secretul îngrozitor din trecut.
Atunci când fiica ei salvează un băiețel de la înec și imaginile apar la toate emisiunile de știri, unde le poate vedea oricine, lumea Lisei se prăbușește.
Pe neașteptate, tot ce a realizat e în pericol, iar Lisa se vede nevoită să-și înfrunte trecutul pentru a salva ceea ce iubește, fără să știe în cine poate avea încredere.
Dar cineva trage sforile. Și acel cineva a hotărât că atât Lisa, cât și Ava trebuie să sufere.
Pentru că, în urmă cu mult timp, Lisa și-a încălcat o promisiune. Iar unele promisiuni nu trebuie încălcate…
RECENZIE:
Pentru mine asta e a treia carte pe care-o citesc de la autoare și dacă stau bine să mă gândesc, cred că mi-a plăcut cel mai puțin. Și prin plăcut mă refer strict la faptul că m-am pierdut în poveste și că am putut urmări ce se întâmplă, am putut să rețin mulțimea de nume și personaje, nu s-au amestecat în capul meu, firul narativ a fost bine scris și a avut sens, și n-am avut impresia că începe să devină oarecum ridicol. Ce vreau să zic prin ridicol.
Dacă ai mai citit sau nu de la Sarah Pinborough, atunci știi că deși ideile ei par simple, are un fel specific de a se juca cu ele și nu de cele mai multe ori merge în niște direcții cu dezvăluirile și intorsaturile de situație, de te face să te gândești de două ori. Pe mine mă duc cu gândul aproape mereu la filmele sau show-urile alea care-ți aruncă câte-un twist de-ți face ochii cât farfuriile, căci n-aveai cum să te-aștepți la așa ceva, darămite să ghicești. Și da știu, mulți vor spune "a da? eu am ghicit aia și aia!" și eu aș spune foarte bine. Poate-i vina mea că de obicei prefer poveștile mai realiste... și nu zic că ale ei nu sunt, însă când într-o carte se întâmplă asta iar și iar și e un fel de crescendo, încep să mă întreb dacă eu-s aici pentru poveste sau mă uit la întrecerea întorsăturilor de situație.
Așa că da, "Prietena mea de suflet" e plină de dezvăluiri și momente care o să te facă să te întrebi ce se întâmplă, ce mai urmează, nu-i o poveste deloc ușoară și aduce în discuție destule subiecte delicate. N-o să dau spoilers, însă nu mi s-a părut o carte lejeră. Da, se citește repede și o dai gata în câteva ore, însă ținând cont de ce se tot dezgroapă, mie mi s-a părut o carte încărcată și care ajunge să te obosească sau să te afecteze, în funcție de cât de tare te ating astfel de subiecte, oricare din ele.
Și aș zice da, felul și perspectiva din care-i scrisă fac ca totul să fie și mai rău... n-au fost momente în care să zic că mă bucur că autoarea reușește să mă facă să simt și că reușesc să simt ce simt și personajele. Însă da, e o poveste, thriller sau nu, care-ți deschide ochii față de niște bucăți de realitate ce sunt parte din viața personajelor și-a unor oameni în general sau chiar întreaga lor viață. Și de cele mai multe ori n-au de ales și nicio scăpare.
Una peste alta, "Prietena mea de suflet" a fost doar ok pentru mine. Da, a fost plină de acțiune, suspans și dezvăluiri, deși spusă din mai multe perspective mie aproape toate mi s-au părut la fel, personajele mi s-au părut prea multe, greu de diferențiat și unele doar de umplutură. Și sincer să fiu nu mi s-a părut echilibrată cartea; adică au fost capitole în care nu se întâmplă mai nimic, iar apoi acțiune și twist după twist, încât nici nu apucai să-ți revii și să cugeți un pic, că venea următorul. Însă asta, ca și toate celelalte lucruri, e extrem de subiectivă, deci e posibil să nu te deranjeze sau chiar să n-o observi.
Dacă ai mai citit de la autoare eu zic s-o încerci și pe asta și vezi cum ți se pare, iar dacă n-ai mai citit de la ea, sinceră să fiu, nu cred că ar fi prima pe care-aș zice să o iei de la ea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu