Intr-o scoala londoneza a ajuns un joc pe computer: Erebos. Cine il joaca nu mai scapa de el. Regulile jocului sunt deosebit de restrictive: oricine are doar o data sansa de a juca Erebos. Cel care il joaca nu are voie sa vorbeasca cu nimeni despre el si totdeauna trebuie sa joace singur. Cine ii incalca regulile ori nu indeplineste sarcinile primite este exclus si nu mai poate relua jocul. Erebos combina fictiunea cu realitatea in mod derutant: sarcinile primite in joc trebuie realizate in lumea reala. Erebos il subjuga si pe Nick, pana in momentul in care jocul ii cere acestuia sa omoare un om...
RECENZIE:
Când am cumparat cartea eram cam in dubii daca-mi va placea pentru ca nu mă dau deloc in vant dupa jocurile video si chiar daca suna interesant exista un „dar”. Insa m-am apucat de ea si chiar daca la inceput crezi ca nu te va prinde pentru ca limbajul e simplist si personajele sunt nişte adolescenti ajungi sa n-o mai lasi din mana si habar n-ai cum ai ajuns la jumatate.
Daca jucatorii nu mai pot lasa jocul si nu se mai dezlipesc de computer eu n-am putut sa mai las cartea pana n-am terminat-o, adica am citit seara pana târziu si-mi cadeau ochii in gura, iar dimineata când m-am trezit primul gand a fost sa o termin. Sincer rar patesc aşa cu cartile si pot sa spun ca nu am cuvinte sa zic cât de tare este. Adica te absoarbe in lumea aia si ajungi sa stai si sa le sufli personajelor in ceafa, sa-ti faci griji pentru ei si te roade curiozitatea. Adica te intrebi cat de subtire e linia dintre realitate si joc? Ce au de-a face sarcinile primite de jucatori cu realitatea? Ce scop au? De ce n-au voie jucatorii sa vorbeasca intre ei si de ce sunt dati afara din joc la cea mai mica greseala sau impotrivire? De unde stie jocul ce-si doresc ei sau cine sunt cu adevarat? Care-i scopul jocului si de ce unii elevi ajung sa pateasca lucruri rele si sa fie aproape de moarte? Toate acestea amestecate cu decorul jocului si cu complexitatea lui, cu suspansul din joc si suspansul din realitatea cartii te fac sa vrei mai mult si mai mult. Si când ajungi sa te obisnuiesti cu toata acea lume cartea se termina… am privit ultima pagina mult si nu voiam sa se termine.
Sincer n-as fi ghicit care-i scopul jocului si sincer toata cartea pare o panza de păianjen, iar jucatorii sunt nişte pioni ce fac treaba unei persoane dubioase. Daca solul ala a ajuns sa-i sperie incat se simt priviti si când nu sunt langa computer si nu indraznesc sa-l refuze. Miza e prea mare, curiozitatea la fel si multi merg atât de departe incat ucid. Oare merita totul pentru un joc? Un joc ce ajunge o a doua realitate pentru ei?
Bun, habar nu am daca am reusit sa va conving sa o cititi, insa eu am spus tot ce cred si as mai avea multe de spus, dar nu vreau sa va dezvaluiesc nimic. Vreau sa aflati singuri, sa patrundeti in poveste si sa cunoasteti jocul, regulile, riscurile, castigurile si sa simpatizati cu personajele. Eu sincer n-am mai vazut recenzii ale cartii la noi si mi-ar parea rau ca o carte atât de buna sa nu fie citita. Din partea mea are 10/5.
5/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu