Descriere:
Cand a implinit treisprezece ani, lui Liv i s-a intamplat ceva care i-a schimbat complet viata. Din acest moment, se simte pierduta…nu se mai regaseste in nimic. Singurele clipe in care este cu adevarat ea insasi sunt cele petrecute alaturi de prietenul ei, Corey, in padurea din jurul orasului in care cei doi locuiesc. Dar lucrurile continua sa se complice: in padure, Liv este urmarita de o femeie misterioasa, un grup de baieti ciudati o pandesc... si tot aici afla de blestemul ce pare ca o va bantui pentru totdeauna.
Blestemul care, cu patru ani in urma, i-a provocat Frenezia. Si care i-o poate provoca din nou, cat de curand…
RECENZIE:
Am citit cartea pentru ca o aveam deja de prea mult timp in biblioteca si nu e nici foarte mare incat sa zic ca m-a speriat numarul de pagini. De fapt nu prea stiam la ce sa mă astept de la ea pentru ca parerile despre ea auzite de mine sunt doar proaste. Insa dupa ce-am citit-o nu o pot numi o carte proasta, ci doar altfel. O carte care se bazeaza mai mult pe emotii, sentimente si trairi decat pe actiune, o carte in care cuvintele incearca sa spuna mai multe in substrat decat se vede la prima vedere.
As zice ca fiecare om din carte are povestea lui doar ca timpul ar fi prea scurt ca sa o zica pe toata, aşa ca ne ajung bucati mult prea incarcate emotional si reusim sa percepem foarte puţin. N-as numi cartea aceasta una pentru adolescenti, ci poate pentru cei care intra in adolescenta, pentru ca am regasit in carte o oarecare inocenta, teama de necunoscut si nesiguranta mult mai pregnanta decat de obicei.
Cum am mai spus actiunea e foarte putina, totul se invarte in jurul tranformarii, daca o pot numi aşa, a lui Liv, a lui Pace, care mi s-a parut dragut si de treaba, aşa cat am reusit sa deduc din felul in care se purta cu ea si din dicutiile lor, si a lui Corey, un tip simpatic, dar care e vazut de ceilalti altfel doar pentru ca are alta culoare. Sincer am impresia ca multe probleme si situatii din care ar fi putut fi rezolvate sau evitate daca n-ar fi existat atatea idei gresite, atât de putina dorinta de acceptare a oamenilor altfel, poate doar speciali, si nu atât de diferiti de ei. Adica naibii cat sa conteze culoarea pielii sau orientarea sexuala daca acel om e de treaba, cu bun simt si prietenos?
Chiar daca aceasta carte mi s-a parut inocenta, poate uşor naiva, cu intriga imbobocita si nu inflorita pe deplin, reuseste sa puna pe masa o problema destul de serioasa: pe langa „problema” lui Liv, care e judecata aspru de ceilalti, chiar si de parintii ei, e mereu adusa in discutie diferenta, acea calitate sau defect care face pe cineva ciudat. Oamenii nu pricep ca ciudat nu inseamna mereu gresit, monstru, pericol. Cred ca avem de invatat din asta.
Cred c-ar trebui citita cartea ca pe o scurta lectie, atât la propriu cat si la figurat, si nu ca pe ceva plin de suspans, cu multe rasturnari de situatie si personaje extraordinare, e mai mult o privire aruncata in sufletul cuiva special si nu tocmai inteles si ascultat de cei din jurul sau.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu