duminică, 26 mai 2013

Frumosii (Uratii, #2) de Scott Westerfeld


  

Totul este perfect! Perfect... gresit!

Ce se-ntampla cand perfectiunea nu este de-ajuns?

In sfarsit, Tally este frumoasa. Si are tot ceea ce si-a dorit vreodata! Arata perfect, are haine splendide, iubitul ei este teribil de sexy, iar in noua lume din care face parte acum ea a devenit un personaj cat se poate de popular. Dar, dincolo de distractie petreceri nonstop, libertate totala, are sentimentul confuz si sacaitor ca totusi ceva nu este in regula. Ceva important! La un moment dat, din trecutul ei de urata, soseste o scrisoare. Citind-o, isi aduce aminte ce este gresit in viata frumosilor si, brusc, pentru ea distractia se termina. Din acea clipa, Tally se confrunta cu o alegere dificila: sa faca efortul de a uita tot ce a aflat sau sa lupte pentru propria-i viata pentru ca autoritatile nu au de gand sa-i ierte pe cei care detin anumite informatii...




Deşi mi-a placut volumul acesta la fel ca primul nu-mi gasesc cuvintele ca sa fac recenzia. S-au intamplat lucruri pe care le intuiam, unele care m-au surprins, dar mai ales unele personaje m-au luat prin surprindere, datorita schimbarilor de caracter prin care trec si faptul ca uneori sunt chiar radicale. De exemplu Shay, parea foarte ok, ea si Tally se inteleg de minune, apoi incet lucrurile incep sa se raceasca si s-o ia razna. De ce? M, as zice ca-s mai multe sentimente vechi la mijloc si unele noi, printre care si gelozia si putina invidie. 

Unul din personajele care mă enerveaza este doctorita Cable, om mai sacaitor si mai insistent si insensibil n-am mai vazut si chiar n-o lasa pe Tally in pace. Nu mi-ar parea rau daca i-ar inchide cineva gura. Iar mama lui David… as zice ca nu e prea departe si uneori chiar sunt momente in care as strange-o de gat un pic… mai mult. 

Ce m-a mai surprins, dupa ce Tally si grupul Infra au reusit sa scape din oras, a fost grupul de oameni peste care a dat Tally in padure, sau ei au dat peste ea. Tot ce pot sa zic e ca oamenii sunt destul de naivi, dar si doctorii sunt foarte dusi cu capul. Va las pe voi sa aflati la ce mă refer. Aici pot sa mai adaug ca Andrew mi s-a parut oarecum simpatic, adica i-a fost de ajutor fara s-o incurce prea mult si sa puna tone de intrebari. La un moment dat mă gandeam ca va fi o mica gustarica.

N-am sa va mai dau detalii despre actiune pentru ca altfel nu mai aveti ce sa aflati când cititi cartea, dar mie mi-a placut mult volumul si cred ca se ridica la nivelul primului, a fost o continuare pe masura, plina de suspans, intrigi si personaje noi, care se dovedesc a fi prieteni sau dusmani. Dar ce faci când prietenul tău cel mai bun se intoarce contra ta? Eu sper ca urmatorul volum s-apara repede la noi si sa vedem ce se mai întâmpla cu amicii nostri.


5/5

0 comentarii: