RECENZIE - Viața mea în librăria Morisaki de Satoshi Yagisawa

Descriere:

Jimbōchō, Tōkyō. Cartierul librăriilor și al anticariatelor, un veritabil paradis pentru cititorii pasionaţi. Un colț de lume liniștit și atemporal, aflat la numai câțiva pași de metrou și de marile clădiri moderne ale capitalei. Şiruri întregi de vitrine pline de cărți, noi sau la mâna a doua. Nu toată lumea cunoaște cartierul, oamenii fiind atrași mai cu seamă de Ginza sau de miile de lumini din Shibuya.

Deși locuiește de ani buni în Tōkyō, Tatako – o fată de douăzeci și cinci de ani, cu o viață destul de monotonă – nu a frecventat niciodată acea parte a orașului. Totuși, aici este situată librăria Morisaki, care se află în familia ei de trei generații. O prăvălioară cu cărți, într-o clădire veche din lemn, cu o cameră la etaj, folosită ca depozit. Este regatul lui Satoru, unchiul excentric al lui Tatako. Entuziast și cam zăpăcit, el își dedică viața cărților și librăriei Morisaki, mai cu seamă după ce soția lui l-a părăsit. Spre deosebire de unchiul ei, Tatako s-a lăsat pradă depresiei și nu a mai ieșit din casă de când iubitul ei i-a spus că vrea să se însoare cu o altă femeie. Satoru este cel care îi aruncă un colac de salvare, propunându-i să se mute la primul etaj al librăriei. Tatako, o tânără câtuși de puțin interesată de lectură, se trezește brusc trăind printre munți de cărți gata oricând să se prăbușească și printre clienți enervanți, care o iau tot timpul la întrebări și îi citează scriitori necunoscuți.

Printre discuțiile din ce în ce mai pătimașe despre literatura japoneză modernă, întâlnirea întâmplătoare, într-o cafenea, cu un necunoscut timid și secretele poveștii de dragoste a lui Satoru, Tatako va descoperi treptat un mod de a comunica și de a relaționa care pleacă de la cărți și ajunge la inimă și un stil de viață mai intim și mai autentic, fără teama de a spune ce gândești și de a lăsa în urmă trecutul.

RECENZIE:

Pentru mine, "Viața mea în librăria Morisaki" a fost o carte mică și drăguță pe care am devorat-o într-o zi în care am vrut ceva ușor și lejer. Și aici mă refer la gen și la numărul de pagini. Căci și aceasta abordează teme care nu sunt chiar așa de ușoare și, nu de puține ori nu m-a lăsat pe gânduri. Sau încearcă să te emoționeze ori să-ți amintească de oameni pe care i-ai întâlnit și se aflau în papucii unuia din personaje; sau chiar tu te-ai putea pune în locul unuia într-un anumit moment al vieții tale. Așa cum am făcut și eu. 

Pot să spun că mi-a plăcut și că, din punctul meu de vedere, e mai mult o carte despre oameni și apoi despre cărți și librării. Da, și ele sunt acolo, însă nu sunt punctul central. Accentul este pus pe Tatako și pe unchiul ei, pe oamenii pe care-i cunosc, iar cărțile și librăria sunt acolo să le ofere un mod de a evada, un loc în care să se ascundă de probleme și să uite, să încerce să se vindece și să se (re)găsească. Adică e o poveste destul de încărcată și care n-a fost așa de simpatică și lejeră pe cât speram eu să fie. Nu-mi pare rău, dar mă gândesc și că cineva vrând fix asta - lejer, amuzant, relaxant - să dea peste ea și să n-aibă cea mai plăcută experiență.

"Viața mea în librăria Morisaki" a fost ok și pentru câteva ore chiar am fost transportată acolo, plimbându-mă pe străduțe, umblând printre cărți, și stand la masă cu personajele și luând parte la conversații, văzând cum se schimbă, cum evoluează sau cum viața le așează pe toate, cât ei stau și-și trag sufletul sau se gândesc ce vor cu adevărat și încotro să o apuce. 

Nu cred că-i o carte ce trebuie citită neapărat, dar dacă o ai sau ai ocazia să pui mâna pe ea, fie c-o citești în format fizic sau audio, atunci dă-i o șansă. Regrete nu cred că vei avea.