Descriere:
Când tatăl său moare, Nate primește drept moștenire de la el un ultim dar: casa care a fost căminul copilăriei sale. Nate hotărăște să se mute acolo împreună cu soția sa, Maddie, și cu fiul lor, Oliver, căutând o evadare din tumultul orașului.
Dar în scurt timp, lucruri tot mai stranii încep să se petreacă, atât noaptea, cât și, mai cu seamă, pe timpul zilei.
Pentru că Nate a fost abuzat în copilărie de tatăl său, lucru pe care nu l-a mărturisit niciodată familiei sale. Pentru că atunci când Maddie era mică, a văzut ceva ce nu ar fi trebuit să vadă. Pentru că o făptură sinistră, înfometată bântuie prin tunelurile, munții și minele de cărbune ale micii localități rurale din Pennsylvania...
Iar acum, întâmplările petrecute cu ani în urmă se repetă, numai că, de data aceasta, Oliver va fi cel prins în vâltoarea lor. Când îl cunoaște pe Jake, un băiat cam ciudat, cu propriile-i secrete și o predilecție pentru magia neagră, Oliver nu-și închipuie nici o clipă că tot ceea ce va urma va arunca întreaga familie în miezul unei cumplite bătălii între bine și rău.
RECENZIE:
Am auzit și oameni ce-au zis că le-a plăcut foarte mult, dar și alții care-au fost dezamăgiți, așa că n-am avut așteptări. Recunosc că mie prima dată mi-a atras atenția coperta, iar apoi titlul și dacă n-ar fi fost ele, și mă luăm doar după descriere, atunci n-aș fi citit-o. Căci n-are ceva care să mă intrige și nu-i ceva ce n-am mai auzit. Și nici faptul că are 640 n-o făcea mai bună în ochii mei.
"Cartea accidentelor" am citit-o în cam două zile, cu multe pauze, oscilând între "îmi place și chiar mă face curioasă" și "devine repetitivă sau mă plictisesc eu? personajele astea au fost toate așa asemănătoare și slab scrise? deși o citesc de ieri am impresia că citesc la ea de-o săptămână și nu se mai termină!" și tot așa. Și da, mi s-a părut ok cel mult spus, nu m-a speriat, nu m-a îngrozit și scenele ce-ar fi trebuie să fie grețoase, mie mi s-au părut doar nimic special și unele chiar aș zice c-au dat în ridicol și că autorul se chinuia prea tare să demonstreze ceva. Însă țînând cont că extrem de rar poveștile horror, fie cărți sau filme, au efect asupra mea, aș zice să-ncerci chiar tu și să te convingi.
Cum spuneam, mie "Cartea accidentelor" mi s-a părut extrem de lungă și aici nu mă refer neapărat la numărul fizic de pagini, ci povestea în sine, părea nesfârșită și la un moment dat părea doar că se învârte în cerc, și-n loc să ofere sentimentul de progres, pe mine mă făcea să simt că mă învârt într-o cutie și nu ajung nicăieri. Adică da, îți oferă răspunsuri și are întorsături de situație și dezvăluiri și clipe când ar trebui să simți odată cu personajele și să-ți pese... și poate așa o fi fost pentru alți cititori. Însă la mine n-a prea mers și mai ales în a doua jumătate am cam încetat să empatizez în vreun fel. Fie pentru că mi-ajunsese, fie că mă detașasem de personaje datorită acțiunilor lor sau al felului în care-s scrise, ori pentru că povestea a luat-o într-o direcție ce mie nu mi s-a părut bună, nu mi s-a părut realistă (și da știu e ciudat să vorbesc de realism când e vorba de-o carte horror și care are a face cu tot felul de lucruri) și singurul meu gând era că vreau s-ajung odată la final.
N-o să zic că n-o recomand, căci sinceră să fiu poate n-a fost cartea potrivită pentru mine și ție o să-ți placă. Da, se citește repede, e oarecum atmosferică, elementele de horror și mister te țin în priză, în funcție de cum ești poate te și sperie un pic sau nu. Personajele nu mi s-au părut cine știe ce și uneori limbajul autorului chiar nu mi-a plăcut, dar asta are mai mult a face cu stilul lui și nu doar cu această carte. N-o să zic că regret c-am citit-o, dar nici n-o să fie ceva de care o să-mi tot amintesc.
Așa că dacă te intrigă în vreun fel, citește-o! Și sincer sper să-ți placă mai mult.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu