marți, 19 martie 2024

RECENZIE - Istoria secretă de Donna Tartt

 

Descriere:

Sub influența charismaticului lor profesor de limbi clasice, un grup de tineri inadaptați, inteligenți și excentrici de la un colegiu de elită din New England descoperă un mod de a gândi și de a trăi cum nu se poate mai diferit de existența banală a contemporanilor lor.

 Dar când depășesc granițele moralității, viața lor se schimbă profund și pentru totdeauna, și descoperă cât de greu poate fi să trăiești cu adevărat și cât de ușor este să ucizi.

RECENZIE:

Cred că de când mă știu am auzit de cartea asta și știam și că e extrem de lăudată și bine văzută. Și am avut-o și eu pe TBR ani buni, gândindu-mă că o voi citi cândva, dar neștiind neapărat când. Până când mi-am zis "dacă n-o citesc acum, poate n-ajung niciodată la ea." 

Plus că mă intriga. Mai mult pentru partea de mister și pentru faptul că atâtea cărți sunt comparate cu ea și nu pentru că aș fi eu fan literary fiction sau clasici moderni. Și nu zic că nu-mi plac, dar nu-s genuri ce-mi vin prima dată în minte când zic să îmi aleg ceva de citit.

Sinceră să fiu, pentru mine, "Istoria secretă" a fost mult prea lungă și mi s-a părut doar ok. Nu cred că trebuia să aibă 500 sau 700 de pagini, câte are în funcție de format, și cred că unele părți din carte au fost prea stufoase și fără niciun motiv. Da, sunt părți ce mi-au plăcut din ea, m-au ținut în suspans, mi-a plăcut stilul autoarei și ce descrieri reușea să facă locurilor, cât să pară atât de vii și atmosferice. Pe alocuri chiar și personajele mi s-au părut interesante și complexe și chiar am prins drag de ele, un pic. 

Însă au fost atâtea alte părți ce m-au plictisit, cum ar fi monologuri lungi și idei ce se tot repetă, capitole și părți care mie nu mi s-au părut necesare sau n-ar fi trebuit să fie pagini ori capitole întregi, întinzându-se parcă la nesfârșit. Iar în afară de acele momente când există suspans și se întâmplă lucruri și nu știam cum să citesc mai repede, în mare nu se întâmplă nimic. 

Și aici o să fac o distincție. Sunt episoade când "nu se întâmplă nimic", dar personajele discuta sau călătoresc, trăiesc și au conflicte interioare sau exterioare. Acțiunea cumva e tot acolo și ai sentimentul ăla de progres, chit că e doar relaxare sau mai ticăie ceasul până la următoarea clipă tensionată și moment exploziv. Dar au fost și altele care efectiv m-au plictisit și mă întrebăm ce citesc și de ce? De ce sunt la treia sau a șaptea pagină din situația aia și nu se mai termină odată. 

Da, știu mulți ce iubesc cartea asta și zic că e extraordinară și cea mai cea carte din totdeauna. Eu nu-i contrazic, dar spun că nu m-a impresionat, înțeleg de ce-ar fi așa apreciată și menționată peste tot, dar pentru mine a avut mai multe defecte decât calități. Aș fi vrut să fie mai scurtă și să n-o mai lălăie atât. Aș fi vrut ca personajele să pară bine scrise și inteligente toată cartea și nu doar când erau de folos firului narativ sau autorului. Și aș fi vrut ca stilul autoarei să fie pe gustul meu, dar nu a fost și m-am mulțumit cu ce am primit. Deși, încă tind să cred c-am avut o problemă cu povestea și nu cu Tartt. Deoarece altfel nu m-aș fi bucurat de carte în niciun fel. 

Chiar mă enervează că sunt atâtea părți din "Istoria secretă" care mi-au plăcut și paragrafe pe care le-aș fi subliniat, iar apoi sunt restul care mi-au dat impresia că citesc altă carte, mult mai slabă, și ambele au fost amestecate și băgate într-un singur volum. Dar asta e. 

N-o să te descurajez din a o citi, ci chiar aș vrea să-i dai o șansă, dacă ai răbdare și timp și s-o citești. Se vezi singur cum ți se pare. Deși ți-aș spune și că mie mi-a fost greu în primele pagini și capitole cu ea și aproape că am abandonat-o. Pentru că abia cunoșteam personajul și nu mă atrăgea, iar scriitura mi se părea rece, plată și foarte încărcată, încât abia treceam prin paragrafe. Însă apoi își revine și mi s-a părut mai ușor de citit. Ca și cum a trebuit să să strecor printr-o ușă aproape închisă și după chinul ăla, am ajuns dincolo și-am putut să mă mișc în voie. 

Dar asta e părerea mea, pur subiectivă și poate tu n-o să crezi asta. Așa cum o să-ți placă poate și cartea, iar nemulțumirile mele nu vor avea sens. 

N-o să vorbesc despre mister, despre partea cu crimele și cine ce face, ca să te las să descoperi tu ce se întâmplă. Însă a fost bună, în contextul cărții ăsteia. Și nu pot să zic că vai, m-a rupt suspansul sau ce mai dezvăluiri și întorsături de situație, căci nu. "Istoria secretă" e scrisă altfel și nu stai până la final să afli cine-i vinovatul sau cum a comis-o. Ci e vorba mai mult de găsirea pieselor de puzzle și punerea lor în ordine și dobândirea înțelegerii, ca să știi la ce te uiți și cum să-l privești.

Nu regret c-am citit-o, dar o parte din mine e dezamăgită și voia mai mult. Căci da, aș fi vrut să pot spune c-am citit-o și că e o nouă preferată de-a mea. Însă așa a fost doar ok și atât. E prima dată când mi-au plăcut bucăți dintr-o carte așa tare și m-au plictisit de moarte altele.

1 comentarii:

Aviator spunea...

Thank you for sharing your insights. Get involved in discussions about the Aviator game on our blog.