duminică, 24 martie 2024

RECENZIE - Șapte secrete murdare de Natalie D. Richards

 

Descriere:

ȘTIU ȘAPTE SECRETE.

Unul a provocat căderea.
Unul n-a făcut nimic.
Unul a văzut totul.
Unuia nu i-a păsat.
Unul şi-a folosit mintea.
Unul a făcut-o pe eroul.
Unul a fost lăsat să moară.

În ziua în care Cleo împlinește optsprezece ani, o cutiuță albă își face apariția în apartamentul ei. În ea găsește o invitație la o vânătoare de comori și un mesaj criptic despre noaptea în care iubitul ei a dispărut în valurile învolburate ale râului din Virginia de Vest. Cleo este convinsă că totul e doar o farsă nereușită, dar Hope, cea mai bună prietenă a ei și o mare amatoare de puzzle-uri, nu se află în spatele glumei.

În mod straniu, toate indiciile par să ducă spre Declan, iubitul ei mort. Dar el nu se mai poate juca cu mintea ei. Cu toții l-au văzut înecându-se, în ultima noapte a excursiei lor de rafting. Și totuși, vocea lui este cea care o tachinează la telefon: Ești gata?

Doar șapte prieteni știu ce s-a întâmplat cu adevărat în urmă cu un an. Dacă unul dintre ei s-a hotărât să facă dreptate, care sunt șansele ca vânătoarea să se încheie cu o crimă? Și care sunt șansele ca fata să își găsească iubirea pierdută... înainte ca el să o găsească pe ea?

RECENZIE:

Mi-a plăcut mult de tot "Nu vorbi cu străinii", așa că atunci când am văzut că a apărut o nouă carte a autoarei, n-am ezitat. Și mă bucur să spun că și aceasta mi-a plăcut la fel de mult și că tot în câteva ore am devorat-o. Nici nu știu cum au zburat paginile și pentru mine a fost cartea perfectă, cu un mister bine scris, destule întorsături de situație și dezvăluiri, m-a ținut în priză și m-a făcut să ghicesc. Și nu, n-am ghicit. Dar nu regret, căci autoarea a știut cum să se joace cu așteptările mele și cu modul în care indiciile ar fi putut fi interpretate, și chiar i-a ieșit. 

În același timp, mi-a plăcut faptul că dacă ești atent sau te gândești să o recitești după, cred c-ai reuși să-l rezolvi. Adică povestea e destul de credibilă, nimic nu-i exagerat și mi s-a părut cât de cât realist. Personajele au fost și ele realiste și bine scrise, niciunul perfect și totuși foarte vii și oameni cu care am putut empatiza, mi-a păsat de ei și chiar dacă nu sunt de acord cu ce au făcut, îi înțeleg și poate și eu aș fi procedat la fel. 

Deși mie mi-a plăcut mult și m-am distrat cu cartea asta, știu că n-ar fi pentru toți și că n-ar avea toți aceleași sentimente și experiență de citit. Așa că eu zic să-i dai o șansă, dar să n-ai cine știe ce așteptări. Căci da, mie mi-a plăcut enorm, dar sunt și mare fan al puzzle-urilor, al vânătorilor de comori, al poveștilor ce îți dau impresia de-o bombă cu ceas și știi că totul se întâmplă într-un interval scurt și cu un număr restrâns de personaje. Îmi plac poveștile ce au de-a face cu grupuri de prieteni sau cunoștințe ce au secrete și care sunt aduși împreună să rezolve ceva, chit că poate relațiile dintre ei nu, mai, sunt ceea ce par a fi sau ce și-ar dori. 

Așa că, dacă și ție-ți plac astea, atunci poate-i perfectă pentru tine. Dacă nu, atunci poate te mai gândești. Tu știi cel mai bine. 

"Șapte secrete murdare" a fost o carte plină de acțiune, suspans, cu o scriitură lejeră și atmosferică, ce m-a făcut să o citesc fără să iau pauze și care nu mi-a permis s-o las din mână. Și ținând cont că fiecare capitol e scurt și mereu se termină cu o dezvăluire sau înainte să se întâmple ceva, chiar n-aș fi avut cum să pun pauză. Pentru mine a fost lectură perfectă și abia aștept să pun mâna pe următorea carte a autoarei. 

0 comentarii: