Descriere:
Casa lui Piranesi nu e deloc una obișnuită: are camere infinite, coridoare nesfârșite, pereții sunt ticsiți de mii și mii de statui, toate diferite. Un labirint interior ascunde un ocean: valurile răsună de sub scări, camerele se inundă în câteva secunde.
Dar Piranesi nu se teme. El înțelege valurile și modelul labirintului. Viața lui înseamnă explorarea casei. Doar că nu e singur în casă. Mai există Un Străin care ascunde un secret întunecat.
RECENZIE:
Cred că la “Piranesi” mi-a plăcut mai mult ideea, decât execuția. Însă știam dinainte să o citesc că există șanse să nu fie pentru mine sau să-mi displacă, fiindcă deși mulți o recomandă, sunt destui care zic "dacă mie mi-a plăcut e posibil ca ție să nu". Sau dacă lor nu le-a plăcut, tot să o încerci, căci nu se știe și poate-i pe gustul tău. Și așa zic și eu, poate că dacă pentru mine a fost doar ok, tie îți va plăcea și vei zice că e originală, impresionantă și așa mai departe. Sau nu.
Deși e o carte scurtă, nu pot să zic c-a fost o lectură ușoară. Da, s-a citit repede, însă la început a fost greu să mă prindă și recunosc că după câteva pagini mă gândeam să renunț la ea. Și m-a prins greu pentru că, deși e atmosferică și scriitura e simplistă și frumoasă, a durat mult până ce se întâmplă începe să aibe măcar un pic de sens; cât să mă facă să fiu curioasă și să vreau să văd care-i faza și unde duce povestea.
Pe lângă ce-i menționat în descriere recunosc că nu știam despre ce-i vorba și n-am crezut că povestea va fi mai mult de atât, însă m-a surprins în mod plăcut și ăla a fost doar începutul sau o parte din ceva mai mare. Și pot să zic că deși nu mi s-a părut plină de suspans sau n-aș considera-o neapărat un titlu cu multă acțiune, tot a avut câteva dezvăluiri, destule lucruri de descâlcit și puzzle-uri de rezolvat și mi s-a părut interesantă.
Tot interesante au fost și personajele, deși eu le consider slab schițate și unidimensionale, și nu neapărat complexe și să mă fi făcut să simt ceva mai mult de detașare și 1% emoție pe tot parcursul celor 240 de pagini. Însă ele, la fel ca și întreaga carte, vor fi înțelese diferit de fiecare și zic să nu luați părerea mea prea în serios. Poate voi veți avea una total opusă.
"Piranesi" e cu siguranță o carte diferită față de ce citesc de obicei și nu regret c-am citit-o și acum știu care-i secretul, ca să zic așa. Și una peste alta mi-a plăcut, dar în același timp poate aș fi vrut mai mult, căci mi s-a părut fragmentată și mai mult suma unor episoade disparate și nu un întreg. Chit că teoretic avem toate piesele până la final.
Cred că cel mai mult o să-mi rămână în minte descrierile și tot ce-i în Casă și dacă ești curios poate o citești și faci și tu o vizită. Cineva cu siguranță abia așteaptă să ți-o prezinte.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu