RECENZIE - Unul dintre noi minte de Karen M. McManus

Descriere:

Unul dintre noi minte e povestea a ceea ce se întâmplă când cinci străini ajung în clasa de detenție a școlii, iar numai patru ies de acolo în viață. Fiecare este suspect, fiecare are ceva de ascuns.

Fii atent la toate detaliile și poate vei fi tu cel care va rezolva enigma:

Într-o după-amiază de luni, cinci elevi de la Liceul Bayview intră în camera de detenție.

Bronwyn, tocilara, va merge la Yale și niciodată nu încalcă vreo regulă.

Addy, prințesa, este frumoasa populară a liceului.

Nate, delincventul, este deja eliberat condiționat după ce a fost prins vânzând droguri.

Cooper, atletul, este starul echipei de baseball.

Și Simon, proscrisul, este creatorul unei faimoase aplicații de mobil care lansează bârfele fierbinți ale liceului.

Atâta doar că Simon nu mai iese de la detenție. La finalul orei în care cei cinci trebuie să-și ispășească pedeapsa, Simon moare. Potrivit anchetei, decesul nu este un accident. Luni moare, iar marți apar dezvăluiri senzaționale programate de el despre cei patru colegi care i-au fost alături în clipa morții, ceea ce îi transformă rapid în suspecți. Dacă nu cumva criminalul este altcineva și se află în libertate…

Toată lumea are secrete, nu? Ceea ce contează e cât de departe ai merge ca să le protejezi.

RECENZIE:

Da, da am citit cartea asta în sfârșit! O zic atât pentru mine, cât și pentru toți care m-au întrebat ce cred despre ea sau când naibii am și eu de gând să o citesc ca să poate vorbi deschis cu mine și să-mi spună tot ce le-a plăcut sau nu le-a plăcut, spoilers included. Într-un fel, nici nu știu de ce-am amânat atât, căci am avut timp și-aș fi putut s-o iau cu mine la muncă, însă, pe altă parte, am vrut s-o citesc acasă și să mă pot bucura și enerva în voie. Sunt oare singura ce se bucură când ghicește o întorsătură de situație înainte să se întâmple? Nu cred. 

Unul dintre noi minte a fost o poveste interesantă și m-a ținut în priză încă de la prima pagină. Iar felul în care a fost scrisă și faptul c-am avut vocea fiecărui personaj și-am putut vedea cum sunt, ce gândesc și ce planuri au, pe viu, au făcut totul mai real și realist. Mă gândisem la un moment dat că voi încurca personajele între ele, dar nu s-a întâmplat și chiar a fost distractiv cum autoarea a jonglat cu perspectivele, oferindu-ne doar părțile interesante și pline de suspans și emoții din perspectiva fiecăruia. Plus că, și asta mi-a plăcut mult, n-am observat vreo perspectiva sau vreun personaj să fi fost pus acolo doar ca numărul să fie mai mare; adică fiecare a contribuit cu ceva și toate la un loc au creat un puzzle destul de complex, care m-a făcut de multe ori să citesc atent sau să recitesc anumite pasaje.

Să fiu sinceră, nu plănuiam să termin romanul acesta azi și mai ales nu la după aproape trei ore după ce l-am început, doar că el, aparent, avea alte planuri. Dar a fost ajutat și de ritmul susținut al acțiunii și suspansului, create uneori din gândurile personajelor sau simple dezvăluri, uneori detalii cărora nu le dăm mare importanță, și nu doar din mari întorsături de situație. Plus că scriitura este extrem de fluidă și ușoară, încât nu-ți dai seama cum treci prin pagini sau cum de la prima pagină ai ajuns brusc la sfertul cărții. Nu că ar fi un lucru rău, însă poate vrei să te bucuri mai mult de el. Însă privește partea bună... nimeni nu spune că dacă l-ai teminat nu-l poți reciti.

Unul dintre noi minte, mi-a adus aminte de poveștile alea pe care le începi gândindu-te că vor fi așa, însă apoi descoperi că-s și altfel, dar nu-ți pare rău și continui să citești, căci îți place și mai mult. M-așteptam ca Unul dintre noi minte să fie doar un mystery sau un thriller, însă mi-a arătat că poate fi și despre problemele cu care ne confruntăm zi de zi, fie că suntem părinți sau adolescenți, despre multitudinea de relații ce se crează atât de ușor și se rup și mai repede, despre aparențe, minciună, curaj, ceea ce vrem cu adevărat și ceea ce credem că vrem; poate pentru că nu luăm o decizie doar pentru noi sau fiindcă n-avem curajul să acceptăm că aia vrem, din diferite motive. 

Legat de personaje, n-am un favorit, și aș putea zice că mi-au plăcut bucăți din fiecare. Toți au fost bine scriși, cu bune și rele, și m-am bucurat să văd că odată cu firul narativ au evoluat și ei, unii în bine, alții nu chiar, și chiar dacă unele lucruri nu erau așa de noi, și-au făcut simțită prezența fix atunci și acum, doar cât să-i zdruncine bine și să le dea un șut, împingându-i spre ceva mai mai bun. Sau poate doar ce meritau. Și că tot vorbeam de firul narativ. Nu vă zic ce și cum, însă v-aș recomanda, dacă v-apucați de citit, să aveți timp destul, fiindcă nu știți când o să mai lăsați romanul din mână.

Unul dintre noi minte nu e o poveste strict polițistă și nici una doar despre dramele adolescenților, rețele de socializare, probleme de liceu, bârfe, iubire, trădări, droguri și părinți. Ci e un amestec cu puțin din fiecare, fix cât trebuie, amestecat bine și scris în așa fel cât să te prindă, dar să nu te sufoce și nici să te plictisească. E ca un desert delicios și plin de ciocolată, însă rece și fresh, ca să nu-ți stea în gât și să bei trei litri de apă. Luați cu lingura sau cu mâinile și nu uitați să stați comod. A, și să recomandați și altora după ce-ați citit. Ca să-l citească sau să-l evite. 

Poftă bună! : )