Descriere:
Fellside e o închisoare de maximă securitate pentru femei, situată undeva într-un ținut mlăștinos din Yorkshire.
Jess Moulson și-ar putea petrece tot restul vieții acolo, deși nu-și amintește crima pentru care e condamnată. Nu știe cum a murit băiețelul care locuia deasupra apartamentului sau în seara care i-a schimbat viața, dar ziariștii s-au grăbit s-o numească „criminala de copii“.
Fellside este un loc unde până și pereții șoptesc. Iar cea mai puternică este chiar vocea băiețelului omorât. Mintea ii joacă feste lui Jess sau chiar i se cere ajutorul dintr-o altă lume?
RECENZIE:
N-am știut de ce vreau să citesc cartea asta cât mai repede și nici acum nu știu dacă înainte să m-apuc de ea știam ce citesc. Dacă m-așteptam la un thriller-mystery sau mă gândeam că va fi o poveste cu tentă de bântuială. Însă știu c-am pus mâna pe ea și că a fost destul de incomod s-o citesc, pentru că nu e tare subțire și cititul la birou al cărților de genul nu e cel mai comod din lume. Plus că nici n-am vrut să storcesc cotorul cărții sau să o rup. Așa că mi-am antrenat mușchii la degete și încheieturi :)).
Revenind. FELLSIDE a fost o poveste interesantă și chiar dacă au fost momente în care mi-a mai stat în gât și-a durat ceva până am mestecat și-am înghițit, m-am bucurat de ce-am citit și odată ce-am citit ultima pagină, m-am uitat la gigantul ăsta c-un zâmbet leneș pe buze. A fost o carte plină de mister și acțiune, însă n-a avut ritmul alert pe care eu îl așteptasem, nu m-a dat atât de tare pe spate și sincer m-așteptam să fie mai înfricoșătoare. Nu știu de ce, poate datorită coperții sau a aerului ce-o înconjoară sau faptul că totul se petrece într-o închisoare de genul și avem și voci sau fantome; sau poate-a fost doar în capul meu.
Ca locație mi-a plăcut Fellside și Carey a reușit să picteze foarte bine locul, chiar și-acum îmi revin în minte imagini din interior, ce înfățișează deținuți sau comportamentul gardienilor, anumite mirosuri, minciunile, micile 'schimburi', bârfele, bătaia și ochii închiși, ce-arată cât de ușor poți muri într-o închisoare. Și nu pentru că ești slab sau pentru că nu ti se oferă toate condițiile, ci pentru că sunt destui ce vor avea grijă de ține dacă nu ești 'drăguț'.
Au fost mai multe lucruri ce mi-au plăcut la FELLSIDE, așa că o să-ncep cu singurul ce m-a deranjat și 'datorită' căruia nu m-am bucurat așa tare de poveste, și uneori chiar m-am simțit la kilometri distanță. N-am putut empatiza cu personajele, n-am simțit pic de emoție, scriitura nu mi-a transmis nimic și am avut impresia că urmăresc un film, de la început și până la sfârșit, pe mut. A băgat M.R. Carey descriere și sentimente în roman, dar din astea două doar una a reușit s-ajungă la mine. Personal, nu pot să iubesc cărțile ce nu-mi transmit nimic și nu mă fac să simt 'chestii', așa că pentru asta n-aș recomanda cartea nimănui.
Aș recomanda-o pentru personaje, căci Jess a fost o femeie ce m-a surprins și deși nu e ea cea mai isteață sau cea mai puternică, nu se dă bătută și reusește să facă față situațiilor în felul ei; chit că de multe ori se trezește bătută sau toată lumea se teme de ea (nu că asta nu i-ar folosi), or din contră, se înfundă mai rău în... noroi și abia mai poate să respire. Mi-a plăcut faptul că deși nu-i un personaj puternic, fizic sau mental, nu renunță și reușește să obțină ceva. Acum ce preț are de plătit e partea a doua...
Aș recomanda-o pentru acțiune, fiindcă au fost câteva momente când nu știam ce se mai poate întâmpla, deoarece se întâmplă deja prea multe și mai c-aveam impresia că face implozie închisoarea aia la ce tensiune se strânsese.
Aș recomanda-o pentru suspans și pentru întorsăturile de situație, pentru momentele când nu te-aștepți la ceva bun și totuși se-ntâmplă, pentru clipele când totul e deja dus la extrem și oamenii-s la pământ, iar autorul nu se ferește de la a-i călca pe cap și a-i înfunda și mai mult cu nasul în mocirlă.
Și mai ales aș recomanda FELLSIDE, deoarece 'toată chestia cu vocile' a fost tratată diferit și nu mi s-a părut o altă povestire sau repovestire a ceva ce-am mai citit. Carey n-a exagerat cu asta și nici n-a transformat romanul în ceva cu vânătoare de fantome sau casă, pardon, închisoare, bântuită, dar a băgat destul cât să ofere locului și romanului o tentă de ceva rece și crud. Iar la un moment dat te întrebi de cine să le fie mai frică: de voci sau de deținuți?
Una peste alta, mă bucur c-am citit cartea și c-am tăiat-o de pe listă. Mi-a plăcut povestea și personajele au fost simpatice, investigația a fost ok și ușor de urmărit, nu te plictisești foarte tare așteptând să mai descoperi indicii și lucrurile sunt dezvăluite destul de repede. FELLSIDE conține destul suspans și acțiune să te țină ocupat, iar dacă nu te prinde partea cu vocile, atunci poate o să-ti placă partea cu tot traficul din închisoare. (Mie, într-un fel, mi s-a părut că s-a pus prea mult accentul pe aia și că la un moment dat devenise punct central al romanului, ceea ce nu știu dacă trebuia neapărat să fie, dar poate e doar impresia mea.)
Dacă vă face cu ochiul, atunci indiferent de ce citiți de obicei, puneți mâna pe ea și după câteva pagini ar trebui să știți dacă va atrage sau nu. Deși poate nu va fi așa. (Eu prima dată am lăsat-o după cinci pagini și apoi am reluat-o în altă zi; tocmai pentru că nu era tonul ce-l așteptam.)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu