Descriere:
După primul an de ucenicie în Arena 13, Leif află tot mai multe despre cel care a fost cel mai mare luptător cunoscut vreodată, despre cel care a fost cât pe ce să îl distrugă pe demonul Hob, dar care a plătit un preț mult prea mare pentru fiecare victorie.
Oare victoria în Arena 13 este suficientă? Sau Leif va fi nevoit să se alieze cu cei care vor stârni oamenii împotriva zeilor, într-o bătălie pentru lumea întreagă?
RECENZIE:
Datorită noului job nu mai am atâta timp de citit pe cât mi-aş dori şi mi-am zis de dimineaţă că iau cartea asta cu mine să citesc câteva pagini în metrou. Putea metroul să o ia şi pe altă rută, să vină cineva şi să fure toţi pasagerii sau să dispară jumătate din planetă, căci n-aş fi observat. De ce? Chiar crezi c-am putut citi doar câteva pagini? De fapt... în drum spre muncă şi apoi, în drum spre casă am citit toată cartea, de la cap la coadă.
Pentru mine Prada a fost o continuare ce s-a ridicat la aşteptările mele şi pe cât mi-a plăcut primul volum, cred că acesta e puţin mai bun. Am iubit faptul că aflăm mai multe despre acest univers, că întâlnim tot felul de noi personaje, fiecare cu obiceiurile, ideile, trăirile şi apucăturile lor, că descoperim cât de false pot fi unele adevăruri şi că unele minciuni nu sunt chiar aşa de rele; uneori sunt doar mai uşor de acceptat şi poate, încă, nu suntem pregătiţi să tragem plasturele de pe rană. M-a încântat faptul că-n acest volum lumea s-a extins şi mai mult şi-am plecat în călătorii îndepărtate, aproape că m-am simţit ca-n excursie şi dacă unele momente n-ar fi fost aşa periculoase poate aş fi vrut să mai stăm puţin.
La fel ca-n primul volum, personajele cresc, evoluează, învaţă să se cunoască şi mai bine pe sine şi să se accepte, indiferent că uneori vor mai mult decât pot duce şi asta crează situaţii din care nu pot ieşi; doar se împotmolesc şi mai tare. Însă, până la urmă, şi astfel de situaţii şi probleme îi ajută şi m-am bucurat mereu când am văzut că dau dovadă de maturitate şi sânge rece, chiar dacă imediat, poate la câteva ore după, se purtau copilăreşte şi doar se bucurau de viaţă, fără să se gândească la moarte sau la ideea c-ar trebui să ucidă iarăşi. N-aş putea zice că am un personaj preferat, căci Delaney a avut grijă să le creioneze pe toate foarte bine şi nu e deloc uşor de ales. Plus că, fiecare caracter e unic şi chiar dacă-ţi displace sau pare slab, tot empatizezi cu el şi, din şosetele lui, deciziile acelea chiar sunt cele mai bune pe care le poate lua în acel moment.
Din punctul meu de vedere, romanul Prada e o continuare pe măsură şi dacă acest volum m-a ţinut lipită de pagini, încât nici n-am mai auzit gălăgia din metrou şi am închis cartea doar ca să cobor (bine că mă urc şi cobor la capăt de linie), atunci nu ştiu cum va fi următorul. Dar nu m-ar deranja să fie şi mai bun şi să fac aşa nişte ture gratis cu metroul... doar ca să aflu ce mai e cu personajele noastre. Sunt sigură că aş putea să-mi iau o învoire : )).
Dacă n-aţi început încă această trilogie sau aţi citit doar o parte din primul volum, eu vă rog să mai încercaţi, căci aveţi de pierdut. Se citeşte foarte uşor şi repede, vă prinde de la primele rânduri, limbajul este plin de culoare şi te face să fii parte din poveste chiar şi fără să vrei. Întreaga serie e plină de suspans, acţiune, presărată cu momente în care râzi, te enervezi, eşti plin de speranţă, vrei să te răzbuni, doreşti să strângi pe cineva de gât sau doar să ţii persoanele dragi în braţe. Nu trebuie să vă placă un gen anume sau s-aveţi o anumită vârstă, trebuie doar să iubiţi cărţile bune şi s-aveţi puţin timp liber. Sau faceţi ca mine şi citiţi în metrou/autobuz şi speraţi să nu ajungeţi afară din oraş. Glumesc. Sau poate nu... încă nu mi s-a întâmplat asta.
Lectură plăcută tuturor şi chiar sunt curioasă cum vi se pare sau de ce aţi recomanda-o! : )
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu