RECENZIE - Foamea (Dispăruţi #2) de Michael Grant

Descriere:

Au trecut trei luni de când toţi cei sub 15 ani au rămas captivi sub cupola cunoscută drept FAYZ. Trei luni de când toţi adulţii au dispărut. Dispăruţi. Mâncarea s-a terminat de mai multe săptămâni. Toată lumea e înfometată, dar nimeni nu vrea să se gândească la o soluţie. Şi în fiecare zi tot mai mulţi copii evoluează, dezvoltă talente supranaturale care îi separă de copiii fără puteri. Tensiunea creşte şi haosul coboară asupra oraşului. Fiecare copil trebuie să şi poarte singur de grijă şi toţi cei buni devin răi. Dar peste toate astea ameninţă o problemă mult mai mare. 

Întunericul, o creatură sinistră care a trăit îngropată adânc în pământ, începe să-i cheme pe unii adolescenţi din FAYZ. Să-i cheme, să-i îndrume, să-i manipuleze. Întunericul s-a trezit. Şi îi este foame.

RECENZIE:

Am citit primul volum acum mult timp, aşa că era momentul să continui cu seria aceasta. 

Sinceră să fiu această serie îmi place mult şi chiar dacă am avut câteva probleme cu primul volum, pentru că a durat ceva până m-am obişnuit cu stilul autorului şi cu povestea, acesta a mers mult mai bine. Şi singura mea problemă, care încă rămâne în picioare, e că sunt prea multe personaje şi o mulţime de perspective. Iar de multe ori, pentru că citeşti foarte repede din cauza ritmului poveştii, ajungi să le încurci şi nu mai înţelegi nimic. 

Înţeleg că autorul vrea să ofere cât mai multe informaţii şi ţinând cont că unele personaje nu sunt în acelaşi loc cu celelalte chiar merită aceste perspective multiple şi e interesant, nu zic nu, însă când se succed şi ai într-un capitol şi patru sau cinci, atunci devine obositor şi enervant. Pentru că ai fiecare personaj ce vrea ceva, se află într-un loc diferit, acţiunea e descrisă într-un fel, perspectivele se amestecă şi se amestecă... şi iese o varză. 

Încep deja să mă obişnuiesc cu stilul autorului şi cu atâtea perspective, aşa cum am zis e mai bine faţă de primul volum, şi cumva îmi place. Iar dacă reuşiţi să treceţi peste asta sau nu vă deranjează numărul mare de personaje şi perspective atunci o să vă placă seria.

Foamea e un volum mult mai complex şi mai mare, ca număr de pagini, decât primul, iar personajele sunt mai bine conturate, aflăm mai multe despre fiecare, intenţiile şi dorinţele fiecăruia sunt date pe faţă, iar linia dintre bine şi rău s-a evaporat total. Pentru că până la urmă fiecare îşi urmăreşte interesele, indiferent dacă este de-o parte sau de alta, iar unele fapte pot fi bune pentru el şi rele pentru alţii. 

Şi ce mi se pare şi mai interesant e că până la urmă aceste personaje sunt nişte adolescenţi, care au ajuns să aibă nişte responsabilităţi mai mari că ei: trebuie să aibă grijă de cei mici, să facă rost de mâncare, să se apere de rău, să supravieţuiască etc. Şi nu e deloc uşor! Iar Sam, Astrid şi ceilalţi, pe umerii cărora stă soarta lumii au o viaţă tare nasoală. Adică doar imaginaţi-vă să fiţi voi în locul lor şi să decideţi soarta a zeci de oameni, să le daţi de mâncare şi să-i apăraţi! 

Povestea devine din ce în ce mai interesantă, acţiunea este o nebunie totală, de la un capăt la altul, iar suspansul îţi bubuie în urechi. Clar această serie nu e o lectură pentru plajă şi nu cred că poţi citi un volum în mai multe zile; eu pur şi simplu l-am citit dintr-o dată, pentru că merită şi chiar te roade curiozitatea. 

Fug să citesc şi al treilea volum şi SPER ca şi celelalte să apară mai repede!