Descriere:
Lumikki călătoreşte la Praga, unde o cunoaşte pe Zelenka. Aceasta îi dezvăluie că este sora ei, iar povestea i se pare veridică lui Lumikki.
În scenă apare şi Jiri, reporter la canalul de ştiri Super8. Împreună cu el, Lumikki încearcă să afle adevărul legat de secta numită Familia Albă, din care face parte şi Zelenka. Liderul sectei, Adam, pune la cale sinuciderea în masă a membrilor acesteia.
Lucrurile se precipită, iar finalul aduce dezvăluiri surprinzătoare şi încă o lecţie de viaţă pentru Lumikki: fiecare om are o latură ascunsă şi inocenţa nu e neîntinată ca zăpada.
RECENZIE:
Volumul acesta e şi mai scurt decât primul, iar acest lucru m-a făcut să oftez. Mult.
Îmi place această trilogie şi-mi place povestea, însă mă enervează că volumele sunt aşa scurte. Pentru că povestea e frumoasă, te atrage, personajele sunt reale şi realiste, scriitura e alertă şi te face curios... doar că fiind aşa scurte nici nu simţi cum le citeşti. Le devorezi în mai puţin de o oră şi apoi rămâi, uitându-te pe pereţi, şi te gândeşti ce faci până pui mâna pe următorul. Iar când se vor termina...
Nu o să zic nimic despre plot, pentru că şi-aşa descrierea povesteşte aproape tot ce se întâmplă şi mă întreb ce naibii mai poate cititorul să afle de unul singur. Urăsc descrierile detaliate, dar mă rog, nu mă abat de la subiect. Volumul acesta mi-a plăcut, poate mai puţin decât primul, pentru că datorită numărului mic de pagini şi la ce repede l-am citit, mai că nici nu l-am simţit. N-am nimic împotriva cărţilor scurte, dar totuşi. Nu ştiu de ce am impresia că fiecare volum e din ce în ce mai scurt. Şi bine că nu e serie, altfel ajungeam la zece pagini poate :)) Glumesc.
Îmi place această trilogie şi-mi place povestea, însă mă enervează că volumele sunt aşa scurte. Pentru că povestea e frumoasă, te atrage, personajele sunt reale şi realiste, scriitura e alertă şi te face curios... doar că fiind aşa scurte nici nu simţi cum le citeşti. Le devorezi în mai puţin de o oră şi apoi rămâi, uitându-te pe pereţi, şi te gândeşti ce faci până pui mâna pe următorul. Iar când se vor termina...
Nu o să zic nimic despre plot, pentru că şi-aşa descrierea povesteşte aproape tot ce se întâmplă şi mă întreb ce naibii mai poate cititorul să afle de unul singur. Urăsc descrierile detaliate, dar mă rog, nu mă abat de la subiect. Volumul acesta mi-a plăcut, poate mai puţin decât primul, pentru că datorită numărului mic de pagini şi la ce repede l-am citit, mai că nici nu l-am simţit. N-am nimic împotriva cărţilor scurte, dar totuşi. Nu ştiu de ce am impresia că fiecare volum e din ce în ce mai scurt. Şi bine că nu e serie, altfel ajungeam la zece pagini poate :)) Glumesc.
Lumikki încă-mi place ca personaj, dar parcă-n volumul ăsta n-am reuşit să m-apropii aşa mult de ea şi uneori m-am simţit în afara cărţii. Cumva scriitura a scârţâit pe ici pe colo şi plotul nu mi s-a părut atât de complex şi de intrigant ca la prima carte. Însă una peste alta a fost o lectură rapidă, uşoară, interesantă şi extrem, dar extrem de scurtă. Recomand trilogia dacă vă place literatura nordică sau stilul ăsta mai rece aşa; oricine o poate citi şi nu cred că trebuie să fii fanul unui gen anume ca să-ţi placă. Iar la cât de scurte sunt poţi să le citeşti pe toate unul după altul, în câteva ore.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu