Descriere:
Patru prietene. Un legământ. Cineva însă ascunde adevărul.
Un nou thriller semnat de scriitoarea-fenomen Ruth Ware.
Mesajul vine în orele târzii ale nopții. Doar patru cuvinte: Am nevoie de voi.
Isa lasă totul, își ia fetița de câteva luni în brațe și se îndreaptă spre Salten. Și-a petrecut cele mai importante zile din viața ei în internatul construit în acel ținut mlăștinos, zile a căror amintire încă o bântuie.
În școală, Isa și cele trei prietene ale ei jucau adesea Jocul Minciunii, convingându-i pe oameni de cele mai scandaloase povești. Acum, după șaptesprezece ani de secrete, ceva îngrozitor a fost descoperit pe plajă. Ceva care o va aduce pe Isa față în față cu propriul trecut și cu cele trei femei pe care nu le-a văzut de ani de zile, dar pe care nu le-a uitat niciodată…
RECENZIE:
O carte ce-a reușit să mă intrige de la primele pagini și care m-a ținut de mână, trăgând de mine să nu o las, până la final. Și, sincer, a meritat!
Deja nu mai știu câte cărți am citit de la autoare și toate mi-au plăcut în felul lor. Iar asta m-a surprins cu cât de ușor e de început, ce repede te prinde și cum nu reușești să-ți dai seama ce se întâmplă sau cum se vor sfârși lucrurile. Am avut atâția suspecți în minte și, deși am fost pe aproape, n-am reușit să ghicesc adevărul și de ce a fost până la urmă acea persoană. A avut grijă autoarea să mă dea peste cap și să încheie fiecare capitol într-un mod ce inevitabil m-a făcut să dau pagina.
"Jocul minciunii" e o poveste cu personaje puține, dar foarte bine scrise și complexe, care ți-i arată pe toți doar când și cum vrea, ca să te inducă în eroare, să-ți pui întrebări, iar când crezi că ești bine, îți trage covorul de sub picioare. Combină foarte bine atmosfera din sat și de la Moară cu cea din oraș și cu cea de la internat, încât simți că mergi alături de personaje și guști din toate emoțiile și minciunile, făcându-i pe toți să fie prietenoși, dar și de bănuit.
Pentru mine a fost plină de acțiune și suspans, mi-au plăcut personajele, a fost atmosferică, am fost transportată acolo, deși uneori n-aș fi vrut. M-am bucurat, dar m-am și crucit când am văzut ce hotărâri iau fetele și mi-a stat inima în gât în destule momente.
Doar sfârșitul mi s-a părut un pic repezit față de restul cărții și aș fi vrut să ne concentrăm un pic mai mult pe anumite scene sau relații (sau să le mai dezvoltăm) . Mai ales că toată povestea a părut c-a primit timp destul să se desfășoare, iar în ultimele capitole au fost fix invers și asta m-a făcut să-i dau mai puțin. Măcar de mi-ar fi dat și autoarea un pic mai mult.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu