S-o cunoaștem pe Pepper, căpitanul echipei de natație, o perfecționistă înrăită și suprasolicitată. Poate că familia ei se destramă, dar afacerea lor cu fast-food bubuie – în mare parte datorită lui Pepper, care abia reușește să-și pună ordine în viața reală, în timp ce administrează în taină contul masiv al companiei familiei ei, Big League Burger.
Intră în scenă Jack, clovnul clasei și ghimpele permanent din coasta lui Pepper. Când nu încearcă să scape din umbra geamănului său extrem de popular, este ocupat să lucreze în magazinul de delicatese al familiei. Poate că relația lui cu afacerea de care îi depinde viitorul lui nu e întotdeauna perfectă, dar când Big League Burger îi fură rețeta de sandviș cu brânză la grătar, inventată de bunica lui, ar face orice să-i distrugă, înarmat cu un arsenal de tweeturi.
Când vine vorba de dragoste și brânză, totul e permis – asta până când certurile între Jack și Pepper se transformă într-un război viral pe Twitter. Pe negândite, în vreme ce sunt ocupați să se războiască cu meme sarcastice și contre pe Twitter, se îndrăgostesc unul de celălalt în viața de zi cu zi – discutând pe o aplicație de chat anonimă făcută de Jack.
RECENZIE:
Cred c-aveam "Tweet Cute" pe listă de când a apărut în afară, căci coperta era prea drăguță, iar descrierea mi s-a părut amuzantă, dar m-a și intrigat; căci, cui nu-i plac competițiile și mai ales cele care au de-a face cu tehnologia și mâncarea sau cu identitățile, oarecum, secrete. Well, mie-mi plac toate astea și sincer mi-a plăcut și cartea, poate fix cât m-așteptam.
Poate par un cititor greu de mulțumit, însă dacă-mi dai un fir narativ bun, niște personaje realiste și imperfecte, dacă mă faci să simt ce simt ei și mă faci și curioasă în același timp, atunci mă cucerești destul de repede. Iar autoarea a știut ce să facă, deoarece nu doar c-am devorat "Tweet Cute", dar m-a făcut să mă atașez de personaje și să-i înțeleg și am ajuns să-mi doresc să reușească atât cu restaurantele, cât și-n competiția lor "serioasă", dar și-n romance.
Sincer e cam greu să zic de ce mi-a plăcut așa tare "Tweet Cute", țînând cont că pentru a înțelege trebuie să-i cunoști pe Pepper și pe Jack și să trăiești cu ei prin toată nebunia asta. Stresul cu școala, restaurantul, părinții, postările pe twitter, aplicația anonimă, să fii acolo când sunt nesiguri și ambițioși și simt că nu mai pot, dar nici nu vor să renunțe, atunci când se sprijină unul pe altul sau se tachinează sau se înțeleg, ori se trădează ori vor să fie cât mai departe de celălalt sau cât se poate de aproape.
E greu să-nțelegi când nu citești pasajele când se vorbește despre mâncare și înghiți în sec, căci ai vrea măcar o gură din chestiile pe care le pregătesc sau le vând la restaurante, fiindcă sună foarte bine! Și și-n descrierile astea e o artă.
Sau când cartea nu se concentrează pe așa zisa iubire dintre ei, ci pe prietenia lor sau pe relațiile ce le au cu ceilalți, sau pe familie și tot ce înseamnă, de la momente frumoase, frustrări, trădări, și până la amintiri, ambiții, orgolii, și cum uneori face mult bine sau mult rău fără că măcar să ne dăm seama ori când credem că toți văd lucrurile așa cum o facem noi. Ceea ce de multe ori, normal, că nu e adevărat.
Ce mi-a mai plăcut la "Tweet Cute"?
Mi-a plăcut c-a prezentat viața de liceu și tot ce implică, de la învățat, activități, ieșiri cu prietenii, nesiguranțe și sucesse, petreceri, bârfă și drame, dar fără să fie exagerat sau forțat. Mi s-a părut realist și-am apreciat că n-a fost o prezentare clișeică sau autoarea n-a mers într-o direcție pe care eu o consider greșită doar că să șocheze sau pentru că "așa sunt toți adolescenții în perioada asta". Dar mna, cred că toți am avut experiențe diferite și o să avem o părere diferită când citim cartea, însă asta-i a mea.
Și mi-a plăcut mult de tot că niciun conflict nu rămâne nerezolvat, nicio neînțelegere nu e lăsată deoparte prea mult și atunci când personajele stau de vorbă, chiar se ascultă unul pe altul, sunt sinceri și vulnerabili și înțelegători, și nu doar îl lasă pe celălalt ca să le vină lor rândul. Mi-a plăcut că fiecare își asumă greșelile și că învață din ele și că atunci când se iartă e pe bune. Chiar m-am bucurat mult că deși am avut destule situații care au constat în minciuni și manipulare și furt, ele n-au rămas neadresate și romanul asta n-a fost plin de "miscommunication", așa cum se întâmplă de multe ori și mă scoate din pepeni de fiecare dată.
Și legat de povestea de iubire, mie mi-a plăcut. A fost credibilă, naturală și nu mi s-a părut forțată, iar Jack și Pepper sunt așa drăguți împreună și-s amândoi niște aliați și prieteni extraordinari unul pentru celălalt.(Care au și niște alți prieteni buni ce le sunt alături, la bine și la rău. Chiar dacă unii apar de unde nu te-ai aștepta sau oscilează între aliat și dușman pe parcursul poveștii) Iar când lucrează împreună, și nu unul împotriva altuia, sunt de neoprit. Chiar mi s-au părut simpatice replicile dintre ei și mi-a plăcut să petrec timp alături de ei sau cu ei și familiile lor.
"Tweet Cute" e cu siguranță una din cărțile foarte bune citite anul ăsta și cred că o s-o pun și pe lista de favorite, căci sincer n-am nimic să-i reproșez, am găsit și destule citate care să mă lovească în emoții sau să mă pună pe gânduri, poftă de mâncare mi-a făcut, suspans a avut, iubire a avut, și personajele (de la Jack și Pepper și până la prietenii și familiile lor) au fost fix ce mi-am dorit. Iar finalul a fost doar cireașa de pe tort.
5/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu