Descriere:
Patru oameni au dispărut. În locurile în care au fost văzuți ultima dată, sunt găsite felicitări cu ocazia zilei de naștere cu o invitație la joc. Polițiștii nu sunt îngrijorați. Ce poate fi înspăimântător la un joc? Dar familiile sunt disperate.
Psihologul și detectivul particular Augusta Bloom, cu ajutorul colaboratorului ei, Marcus Jameson, fost angajat al Serviciilor Secrete, cercetează cu atenție viețile celor dispăruți și descoperă un lucru pe care aceștia îl au în comun. Acea trăsătură îi face cu adevărat speciali.
Pe măsură ce sunt reclamate tot mai multe dispariții care au loc exact de ziua victimelor și sunt descoperite si invitațiile la joc, Augusta Bloom și Marcus Jameson intră într-o cursă contracronometru pentru a descoperi misterul disparițiilor și a-i aduce înapoi teferi și nevătămați pe cei pe care familia îi așteaptă acasă.
RECENZIE:
Am avut ochii pe cartea asta de câțiva ani și până la urmă am zis c-ar fi cazul s-o citesc și să nu o mai simt ca pe-o greutate legată de mine, căci îmi tot aminteam de ea sau o vedeam pe listă și deja mă săturasem să știu că mă interesează și totuși n-o citesc. Plus că descrierea suna al naibii de bine!
Și sincer, acum după ce-am citit-o pot să zic că mi-a plăcut, însă a avut și destule minusuri. Overall, voiam mult mai mult, m-așteptam să fie mai intensă, cu mai mult suspans și să mă facă să simt că există un timp limită și că oamenii sunt cu adevărat în pericol. Adică în mare parte, din cauza sau datorită scriiturii, am avut impresia că mă uit la o bombă cu ceas, dar pe tonul unei comedii sau al unui documentar despre numărarea boabelor de orez. D-asta mi-a și luat 4 zile s-o citesc, și-n timpul asta am mai citit alte două cărți; ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă m-ar fi prins cu adevărat și m-ar fi făcut să-mi pese de personaje și de ce li se întâmplă.
N-aș zice că "Dispăruți" e o carte rea, însă mie nu mi-a plăcut pe cât aș fi vrut și a fost doar ok, nimic special, și deși a avut acțiune și tensiune și chiar câteva întorsături de situație interesante, nu pot să zic că-mi va rămâne în minte și chiar și-n aceste zile deja am uitat multe din prima carte a poveștii. Cât despre personaje, mi se pare că n-au fost pe cât de complexe și dense s-ar fi putut și țînând cont cât de multe au fost, majoritatea nu mi-au rămas în cap și n-au apărut pe pagină în mai mult de un nume sau 2-3 fraze, ceea ce pentru cele episodice e ok, dar au fost și altele semi-principale care mi-au părut doar pioni ce s-au lăsat conduși de plot și reacționând la ce se întâmplă și nimic altceva. Ce poate unora n-o să le dispară, dar mie nu-mi convine și întotdeauna simt o detașare totală față de ele; și-n mare pentru asta citesc.
Cu siguranță mi-a plăcut mai mult ideea cărții decât execuția și sincer m-așteptam la mai mult; adică să fie mai densă, cu și mai mult suspans și acțiune, un ton mai alert și poate mai compactă. Căci uneori mi s-a părut că se punea accentul pe ce nu trebuia sau erau pagini întregi cu descriere și narațiune ce nu te făcea să citești mai departe. Și tind să cred că fie a fost povestea în sine, fie eu și autoarea nu ne-am potrivit. Ceea ce poate tu nu vei păți.
Nu regret c-am citit-o și pe lângă toate astea a avut și puncte bune, căci n-am putut să ghicesc vinovatul sau de ce, deși uitându-mă în urmă poate era super obvious, așa că pot să zic că o recomand. Nu-i cel mai bun thriller citit în ultima perioadă, dar merită să-i dai o șansă și sper să-ți placă mai mult ca mie.
3/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu