Autoarea bestsellerului internațional Mexican Gothic ne oferă un fabulos roman istoric, plasat în Mexicul secolului al XIX-lea, o reinterpretare a celebrului SF clasic Insula doctorului Moreau, de H.G. Wells.
Carlota Moreau este o tânără care crește pe o moșie retrasă, într-un conac luxos, ferită de conflictele și problemele din Mexic. Este fiica unui cercetător atât de îndrăzneț, încât e ori un geniu, ori un nebun.
Montgomery Laughton e un proscris, un melancolic incurabil și asistentul doctorului Moreau, pe care îl ajută să-și ducă la îndeplinire experimentele finanțate de bogata familie Lizaldes.
Hibrizii sunt rezultatele muncii doctorului Moreau, ființe monstruoase, pe jumătate oameni, pe jumătate, animale, predestinate să i se supună orbește creatorului lor.
Toți par să trăiască în armonie până la sosirea fermecătorului și nepăsătorului Eduardo Lizalde, care declanșează o periculoasă reacție în lanț.
RECENZIE:
Mulți zic că "Mexican Gothic" e mai bună, însă mie "Fiica doctorului Moreau" mi-a plăcut mai mult.
Deși am citit descrierea înainte să mă apuc, tot nu știam exact la ce să mă aștept și sincer m-am simțit ca un musafir ce ajunge în casa doctorului și habar n-are peste ce o să dea sau cum o să fie primit. Însă autoarea și personajele au grijă să te fac să te simți bine venit și atâta timp cât faci ce ți se spune, ești un oaspete bun și nu-ți bagi nasul unde nu trebuie, o să ai parte de o ședere plăcută. Dacă nu faci asta, atunci cred că o să fie un pic mai complicat... și sincer nu-ți doresc.
"Fiica doctorului Moreau" e o carte pe care-am citit-o aproape pe nerăsuflate și deși după ce-am terminat-o n-am rămas cu vreun sentiment puternic, acum la aproape o săptămână distanță, îmi dau seama că mi-a rămas în cap și încă mă mai gândesc la ea și la atmosfera de pe insulă.
Un amestec de ficțiune istorică, fantasy, SF și un pic de horror, "Fiica doctorului Moreau" e o poveste care, pe lângă firul narativ captivant și personajele vii și complexe, pune o mulțime de întrebări (cu voce tare sau nu) legat de umanitate, știință, ce ar trebui să fie permis, ce e bine și ce nu, cine stabiliteste asta, cine ar trebui să plătească pentru suferința altora, există un dumnezeu și pot oamenii să încerce să fie și ei unul? Iar dacă au această putere, oare ar trebui?
Mie mi-a plăcut tare mult cartea și chit că scriitura Silviei Moreno-Garcia nu mă prinde complet întotdeauna și primele capitole ale cărților ei sunt mereu greoaie pentru mine, felul în care construiește personajele și reușește să te facă să simți sunt lucruri ce mă fac să fiu fan. Oricât de nerealistă e o poveste, emoțiile sunt vii, reacțiile sunt oarecum probabile, atmosfera e mereu extrem de prezentă și de colorată, parfumată, perfectă și îmbietoare, iar personajele și acțiunile lor mă fac întotdeauna curioasă.
Nimeni nu e complet bun sau rău, nu e vina nimănui și totuși e a tuturor, finalul nu știu dacă e neapărat fericit sau dacă toți au făcut ceea ce trebuia. În același timp, deși am încercat să mă gândesc oare eu ce-aș fi făcut în locul Carlotei sau al doctorului, al lui Laughton sau al lui Eduardo, n-am reușit să ajung la un răspuns concret și fără să mă îndoiesc. Și asta cred că-i ceva ce reușește întotdeauna o carte bună să facă - să-ți pună în față o problemă sau o întrebare și să o rezolvi, cât de bucuri de poveste și după. Iar faptul că găsești un răspuns sau nu e doar un bonus și nu o pierdere sau un câștig.
Recomand "Fiica doctorului Moreau"? Sigur că da! Doar să fi pregătit pentru o lectură nu tocmai ușoară și care o să-ți rămână în cap pentru mult timp. Și dacă vrei ceva pentru vacanță, aș fi zice că e perfectă. Cu toate tainele și locuitorii ei, insula lui Moreau o să-ți ofere o ședere de neuitat.
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu