Oglinda si drumul inventariaza semnalmente specifice prozei romanesti postdecembriste, dar si continuitati identificabile cu cele doua mari perioade din trecutul recent: interbelica si comunista. Cartile a peste o suta de prozatori sunt, mai intai, martore ale dosarului despre starea prozei. Panoramarile din prima sectiune survoleaza marile teme la zi: relatia istorie-fictiune si formele sale de manifestare, destinul personajului literar in era micsorarii omului, eroticul si thanaticul - revolutii si tabuuri, lectura confidentiala, fragmentul si defragmentarea. In cea de-a doua sectiune, prozatorii sunt convocati in schite de portret cu pledoarii individuale. Oricate asemanari s-ar contabiliza si oricate chenare s-ar inventa, pana la urma se impune din nou constatarea ca avem de-a face cu singuratati. Nici o oglinda nu e aidoma celeilalte, rasfringerile sunt de o diversitate care imbogateste imaginea drumului - el, oarecum, unul si acelasi, dar de o constitutie imposibil de apropriat altfel decit prin varietatea tulburatoare a oglindirilor.
~~~~~
Karl Rossmann, abia venit din aerul molcom al Europei, descopera lumea aglomerata a New Yorkului cu sperantele si naivitatea pe care numai la saisprezece ani un tanar le poate avea. Intra fara intarziere sub aripa protectoare a unchiului sau bogat si tot atat de repede cade in dizgratie; isi incepe marea aventura americana intr-un hotel urias, ca rupt dintr-o epopee fantastica, cunoaste dragostea, nedumeririle in fata nedreptatilor pe care soarta i le presara in cale la orice pas, dar intarzie, in ciuda intamplarilor prin care trece, in ciuda oricarei ratiuni, sa traiasca un sentiment cu care, altfel, lumea il asalteaza fara ezitare: intarzie, ba chiar refuza cu orice pret sa urasca.
~~~~
In 1856, Vasile Capsa, intemeietorul celebrului restaurant bucurestean, esueaza in prima sa intreprindere comerciala de amploare, in Crimeea. In 1993, in Hotel Universal, centrul Bucurestilor de altadata, ajuns intre timp un refugiu al boemei studentesti din primii ani de dupa Revolutie, se petrece o crima sau o sinucidere. Personajul care face legatura intre cele doua momente e somnambula Maia, de trei ori stranepoata „fetei de aur“ aduse de Capsa la Bucuresti la intoarcerea din Crimeea. Ea scrie si rescrie, intr-o camera din Hotel Universal, epopeea familiala pe care bunica sa i-o povestise ani la rand.
Fictiune autobiografica si exercitiu spiritual, Hotel Universal este romanul unei lumi disparute, o lume pestrita, cosmopolita si cruda, dar cu valorile esentiale intacte.
~~~~~
Viata si opera scriitorului si savantului Ibn Tufayl (cca 1105-1185), cunoscut in Evul Mediu latin ca Abentofal sau Abubacer, sunt partial invaluite in mister. A scris - se spune - peste sapte mii de versuri, un tratat despre suflet si unul medical. Totusi, singura carte ramasa de la el este Hayy bin Yaqzan sau din tainele intelepciunii rasaritene. Capodopera beletristica, filosofica si mistica a culturii arabe, ea incearca o armonizare intre filosofia greaca si religia islamica. Povestind viata unui om care creste singur pe o insula pustie, Ibn Tufayl exploreaza evolutia sufletului cunoscator, de la intelegerea lumii vazute la cea a lumii superioare, accesibila prin intelect. Fiecare episod exterior din viata personajului se traduce intr-o experienta interioara, de cunoastere spirituala.
~~~~
Noul volum al lui Cristian Tudor Popescu reuneste texte ce abordeaza subiecte legate de cinematografie, fara sa ocoleasca insa analizele unor evenimente recente. Cunoscut cinefil, autorul traseaza paralele intre productiile cinematografice si viata reala, intre personaje de film si persoane publice, dar prezinta si filme mai vechi sau mai noi, actori, regizori, festivaluri si premiile oferite in cadrul acestora. In plus, trece in revista preferintele criticilor de film si ale publicului, fie el format din elevi de liceu sau din persoane care au trait direct experienta comunismului. Cristian Tudor Popescu vine cu argumente solide care sa ii sustina ipotezele, nu se fereste sa puna degetul pe rana atunci cand e cazul si nici nu evita laudele pentru productiile si persoanele pe care le considera meritorii.
„Daca in legatura cu o moralitate a artei se poate discuta, de la Villon pana la marchizul de Sade si Celine, o arta a moralitatii nu vad cum ar putea exista. Nu e nimic artistic in a fi moral. A nu fi fatarnic, a nu fi oportunist, a nu minti, a nu trada, a-ti asuma greselile si a plati pentru ele nu presupune talent. Moralitatea nu e nici macar o profesie.
Moralitatea e un organ, ca inima sau ficatul, il ai sau nu il ai, cu deosebirea ca poti trai si fara el. Ea iti apartine in totalitate - esti moral in primul rand fata de tine insuti -, nu e menita aprecierii celorlalti, ca arta.
Sau, astazi, in Romania, moralitatea poate fi definita ca o boala psihica.“ - Cristian Tudor Popescu
~~~~
In Rusia sovietica a anului 1927, Ippolit Matveevici Vorobianinov, un nobil decazut, in imprejurari nefericite, in ipostaza de functionar, afla de la soacra lui, chiar inainte ca aceasta sa-si dea duhul, ca bijuteriile familiei au fost ascunse, de teama bolsevicilor, in unul dintre cele douasprezece scaune ale sufrageriei. Insa setul de scaune ajunge sa fie confiscat de guvern dupa Revolutie si vandut bucata cu bucata. Intimplarea ii starneste interesul marelui maestru al combinatiilor Ostap Bender, care, sesizand o sansa aproape indecenta de imbogatire, il convinge pe Vorobianinov sa plece amandoi in cautarea scaunelor. Drumurile ii poarta de la Moscova pana in Caucaz si au de-a face cu personaje dintre cele mai colorate, de la birocrati sovietici oportunisti la varstnicii supravietuitori ai vechii oranduiri, care mai de care mai egoist, corupt sau incompetent, oferind astfel cititorilor de azi prilejul de a cunoaste Rusia anilor ’20 si de a savura una dintre cele mai reusite satire scrise vreodata.
~~~~~~
Primul roman al lui Orhan Pamuk, Cevdet Bey si fiii sai este povestea unei familii de mici comercianti dintr-un vechi neam de negustori, ultimul care se mai lupta cu valul innoitor occidental. Romanul acopera istoria a trei generatii, de la inceputul secolului XX pana in zilele noastre, depanata alaturi de intamplari ce-au marcat viata mai mult sau mai putin necunoscuta a Turciei. Poarta catre aceasta viata este o familie din Nisantasi, a carei poveste cotidiana se desfasoara precum filmul detaliat al unei diorame: efectul produs de aparitia noilor locuinte, marile familii care, treptat, renunta la traditie si se lasa influentate de valul innoitor, placerea mersului la cumparaturi in Beyoglu sau chiar radioul de duminica seara…
„Cand am vizitat pentru prima data Parisul, la varsta de treizeci de ani, m-am grabit sa ajung in locurile evocate de cele mai importante romane franceze pe care le citisem. Am mers, asemenea eroului lui Balzac, Rastignac, sa admir orasul de pe culmile cimitirului Pcre-Lachaise si am fost surprins sa descopar cat de banal arata totul. Totusi, in primul meu roman, Cevdet Bey si fiii sai, am creat un erou care-l preia in mod explicit pe Rastignac ca model.“ - Orhan Pamuk
~~~~~
Dupa decesul lui Ion I.C. Bratianu la sfarsitul anului 1927, Partidul National Liberal a inceput sa piarda teren, opozitia intensificandu-si campania politica. Efectele acesteia s-au vazut in 1928, an marcat de Marsul asupra Bucurestiului organizat de Partidul National Taranesc si de instalarea primului guvern condus de Iuliu Maniu. Lupta pentru putere, criza dinastica acutizata de divortul dintre Carol al II-lea si principesa Elena, dar si relatiile adesea complicate dintre membrii familiei regale - toate acestea se regasesc in jurnalul reginei Maria, alaturi de intamplari din viata de zi cu zi.
„Opozitia spune ca a declarat razboi, ca si-a pierdut rabdarea, ca guvernul a dus tara de rapa, ca aceasta este administrata de Regenta pe apucate, ca nu se va da in laturi de la nimic ca sa rastoarne ordinea existenta deoarece opinia publica o sustine. Imi pare rau ca s-a ajuns aici, eu anticipasem asta si am facut tot ce am putut ca sa impiedic acest rezultat. Am sperat ca Regenta va sti sa il convinga pe Vintila sa ceara formarea unui guvern de coalitie sub conducerea unui om ales in mod intelept, care sa fie capabil sa se descurce, implicandu-i pe toti in proiectul de stabilizare si obtinere a imprumutului. Astfel opozitia ar fi devenit mai toleranta si Maniu ar fi fost obligat sa colaboreze in loc sa devina liderul unui partid care nu este de acord cu nimic, ca acum.“
~~~~~~
Inceput in 1929, la sugestia lui Roger Martin du Gard, in cadrul uneia dintre numeroasele intilniri de la Pontigny la care a fost invitata, si continuat, cu scurte intreruperi, pana in preajma disparitiei sale, jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde insemnari despre evenimente si personalitati din perioada interbelica si postbelica. Printre cei ce-si gasesc locul in paginile cartii se numara Nicolae Iorga, George Enescu, Regina Maria, Gala Galaction, Marietta Sadova, dar si oameni de cultura de prim ordin din afara tarii ca Andre Gide, Roger Martin du Gard, Paul Langevin, Francois Mauriac, Ernst Robert Curtius, cu o parte dintre acestia autoarea sustinand si o bogata corespondenta.
~~~~~
Tsukuru are 36 de ani si multe, multe amintiri, care nu-l lasa sa-si traiasca prezentul. Gandurile il poarta adesea la o gasca aventuroasa din liceu, in care fiecare membru avea, in loc de nume, o culoare: fetele erau Neagra si Dalba, iar baietii Albastru si Rosu. Al treilea baiat din gasca era el, Tsukuru, omul fara de culoare, al carui nume inseamna „cel care face“.
Tsukuru este inginer si are un vis: sa construiasca gari. Are insa si o nefericire: se vede pe sine ca pe un vas fara continut, parasit de toti din pricina golului sau launtric. El isi traieste viata in singuratate pana in momentul in care o cunoaste pe Sara. Ea il asculta, ii afla nefericirile si incearca sa-l ajute, indemnandu-l sa plece in cautarea prietenilor din liceu si sa se-mpace cu ei. Abia apoi se va intoarce la ea si o va iubi si va fi fericit.
„Oricine se indragosteste cauta de fapt bucati pierdute din propria-i viata. Si oricine se indragosteste se intristeaza cand se gandeste la cel iubit. E ca si cum te-ai intoarce intr-o camera cu amintiri dragi, o camera de mult parasita.“ - Haruki Murakami
~~~~~~
In plin avant al epocii marxiste, o stafie baga spaima in tovarasii muncitori; acestia sut apoi anchetati dintr-un motiv bine intemeiat: n-au avut prezenta de spirit, le-a fost teama de ceva ce contravine regulamentului si spiritului materialist, nu s-au luat de piept cu stafia! Un papagal prezice cetateanului Filippikov mosii intinse si averi nemarginite. Filippikov se inspaimanta, caci averea individului e un semn al egoismului, al deviationismului, al unui element strain ce poate fi inlaturat numai prin concediere, puscarie, epurare. Tot in epoca transformarilor sovietice, un tata incearca disperat sa-si convinga colegii sa vina sa-i vada baietelul abia nascut. In fata refuzului repetat, disperat, tatal recurge la solutia ultima: isi trateaza copilul ca pe un agregat scos de pe linia de asamblare a uzinei si-si convoaca toti colegii la o sedinta de examinare stiintifica, prin indici calitativi, a nou-nascutului. Aceasta imagine a uimirii ca raspuns la gandirea mecanica, a spaimei ca reactie la neputinta adaptarii la o situatie inumana devine la Ilf si Petrov prilej de umor la tot pasul, de situatii comice cu final exploziv, de ironii fata de tot ce este irational si lipsit de umanitate.
~~~~~
La treizeci si cinci de ani, Stendhal o cunoaste pe Matilde Dembowski, de care se indragosteste fulgerator. Respins de femeia adorata, isi propune sa scrie o carte in care sa faca o analiza „exacta si stiintifica” a iubirii. Astfel ia nastere eseul Despre dragoste. Pornind de la o tipologie a iubirii cu patru categorii – iubirea-pasiune, iubirea-capriciu, iubirea fizica si iubirea din vanitate –, Stendhal descrie procesul de „cristalizare” prin care indragostitul ajunge la „iubirea perfecta”. Rezultatul este o carte unde consideratiile obiective au pe alocuri o profunda amprenta personala, unde poezia si anecdota se impletesc cu psihologia, iar vocea filozofului e acompaniata de aceea a indragostitului.
~~~~~
In timp ce sotul ei este plecat pe frontul Primului Razboi Mondial, Marta, o fata de 19 ani, incepe o relatie cu un baiat mai tanar cu trei ani decat ea. Pentru cei doi indragostiti, razboiul este o adevarata vacanta in care isi pot trai nestingheriti fericirea. O fericire care se va dovedi insa iluzorie. Bucuria incepe sa le fie umbrita de reprosurile parintilor si de atitudinea prietenilor si a cunoscutilor, care ii evita. Situatia, tensionata de comportamentul paranoic si adesea dominator al baiatului, se complica si mai mult cand Marta ramine insarcinata, iar povestea de dragoste ce parea initial ca va dura la nesfarsit are un final tragic.
~~~~~
„O carte captivanta, scrisa elegant, capabila sa creeze scenarii narative cinematografice care il plimba pe cititorul vrajit de pe inaltimile Himalayei pana in Patagonia, de pe treptele de la malul Gangelui pana in jungla din America de Sud, de la Machu Picchu, ridicat «unde incepe cerul», pana in templele Angkor Wat.
Autoarea isi face din timp si distante aliati fideli in descrierea unor calatorii incarcate de magie si suspans. Fie ca descriu in filtru personal India spirituala, intalnirea cu un saman din Peru sau asediul asupra orasului Praga din 1968, povestirile au dramatism si farmec. O lectura savuroasa, plina de informatii si de perspective originale asupra spatiului si sensului calatoriei, stimuland imaginatia si formuland intrebari provocatoare la rascruce de drumuri, vremuri, varste, culturi si mentalitati.“ - Harry Mathews
„Am avut dintotdeauna neastamparul drumului, curiozitatea de a vedea ce se intampla de partea cealalta a gardului, ce e dincolo de orizont, cum traiesc oamenii in alte parti ale lumii, cum se imbraca, cum gandesc, ce mananca. Deliciul de a-ti face valiza, de a consulta harti si ghiduri, de a lasa imaginatia sa o ia inainte, cu riscul ca realitatea sa o contrazica sau sa o depaseasca, toate fac parte din ritualul pregatitor al escapadelor.“ - Carmen Firan
~~~~~
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu